B’est fest, ziua 0…si cam atat
Am vrut sa vad Moby si Polarkreis 18, pana la urma am ajuns doar in prima zi…am regretat enorm, dar asta e, o sa mai fie si alte zile…
Prima zi a fost dominata de ploaie, de confiscarea, la intrare, a umbrelelor, de controlul in bagaje si interzicerea intrarii cu aparatul foto. “Dar nu am blitz, vreau sa fotografiez doar oamenii” am spus…”Ne pare rau, asa sunt regulile”…pot intelege, pot intelege si faptul ca ni s-a luat umbrela pentru ca “nu pot vedea oamenii din spate”, ce nu pot insa intelge de ce aceste reguli nu sunt aceleasi pentru toti. Au fost multe umbrele si multe aparate foto, nu cred ca toti aveau acreditare, conta doar cat de bine stiau sa-l ascunda. Dar la cate umbrele mari am vazut, e clar, exista oameni si oameni si interpretari diferite. As fi facut poze la ploaie, la oamenii care dansau, la cei adapostiti sub cate o umbrela mare, la cei care incercau sa fenteze la bar, la cei uzi pana la piele, la cei fara tricou, la cei care mancau mici si beau bere, la cei care tipau la ploaie, la cei care tineau de umbrela precum de un catarg, sa nu fie data jos de vant, la cei care cantau, la cei care visau…
Killers au fost buni, show-ul a avut de toate si clar, dupa prima piesa nu-ti mai pasa de ploaie. White Lies au fost in regula, pentru ca nu le-am stiut piesele a fost mai greu sa ma bucur, dar sunau bine. Patrice a dat tonul la spectacol si la ploaie, de la distanta, de sub o umbrela, sunau bine…norocosi cei care au rezistat 4 ore in ploaie, eu doar 2 si ceva, cu doua pahare de jagermeister in ajutor si un ceai. Rece, ca asa am gasit.
Raman la parerea ca exista o varsta la care poti gusta concert dupa concert…am ratat Massive Attack anul trecut, Placebo anul asta, Moby cred ca oricat de misto ar fi fost, regretul nu o sa fie prea mare….asta e, data viitoare.
Pana atunci, dobro spune ca sunt sanse de Radiohead in Romania…asta n-ar trebui ratat !
Noaptea scurta a filmelor scurte
S-ar fi vrut un eveniment de tip maraton dedicat scurtmetrajelor. In realitate pentru mine a durat aproximativ 37 de minute. Afara ploua torential, asa ca drumul de la metrou la intrare a fost putin mai lung…dar la intrare, am auzit ca ar ploua si in sali. N-a plouat in toate, doar in una, dar a fost suficient cat sa ma faca sa ma simt in celelalte, fara de spatiu. Am prins un loc pe scari, in afara salii la un film de animatie, apoi am avansat doua trepte, la intrarea in sala de unde am vazut saltul de pe pod al celebrului Bahoi din Constanta si un scurt metraj englezesc, Wasp, recomandat de Porumboiu. Apoi a fost prea cald, prea aglomerat, prea prost organizat, prea fara sare si piper. Mi-a placut Wasp. Atat.
Ma asteptam la un loc normal pentru cei 20 de lei, ma asteptam la o sala mai buna, la aerisire, la ceva pe langa, daca tot e maraton. Ca iubitor de film, e trist sa zic ca n-am sa mai calc pe la acest eveniment, prin urmare spun doar ca sper ca o sa fie mai bine.
Bonus la fest Asia
Festivalul de film asiatic imi pare o initiativa laudabila cu toate ca selectia de film lasa de dorit. S-a mers mult pe ideea de horror si thriller, partea poetica a cam fost lasata deoparte, traiasca violenta.
Poate insa e doar un pas marunt iar festivalul va fi an de an mai bun….desi, acum cativa ani, un surprinzator festival de film asiatic, aducea multe titluri care au facut furori in acea vreme si in fata publicului bucurestean. Chan Wook Park a fost invitat si a adus cu el, JSA si Symphaty for Mr Vengence, trilogia Infernal affairs, Beijing Bicycle, Printesa mononoke si Uitare(din ce-mi amintesc).
Acum lipseste extraordinarul Tokyo sonata, lipseste ultimul Miyazaki, Ponyo, ultimul Kim Ki Duk, Dreams, ultimul Chan Wook Park, Thirst si filmul care a incantat inca de acum un an festivalul de la Cannes si mai ales cel din San Sebastian, The good, the bad and the weird(Kim Ji-Woon).
Insa avem chepsuri made in china(cele cu rosii sunt bestiale !!!), avem suc de licii, de portocale gelatinos si scarbos, suc de nuca de cocos, bere japoneza si chineza, nu sunt bune, doar interesante.
Asa ca, poate tot se mai gaseste un film de vazut, calatorule, macar inca unul…noapte buna.
Street delivery lunar?
E foarte greu, e un vis, poate o mica imagine care ar schimba Bucurestiul…atat de simplu, oameni lasati sa se exprime artistic pe una dintre strazile din centrul orasului…ma tot intreb cat ar fi de greu sa devina un eveniment lunar? Aceeasi strada probabil ca ar avea farmec si cu frunze pe jos si cu zapada si plina de copaci infloriti…pana atunci, doar partea color a strazii si a celor care au populat-o… Noapte buna, calatorule…
Tiff 2009- Zift
Filmul care mi-a placut cel mai mult la aceasta editie a Tiff-ului a fost bulgarescul Zift. Filmat in alb negru, ca o insiruire de povesti, filmul aduce undeva cu filmele lui Tarantino si Guy Ritchie, reteta amestecand vocea naratorului cu dialogul savuros, umorul negru cu scenele violente, partea poetica cu vacarmul. Personajul principal poreclit Molie e bagat in puscarie pentru o crima pe care nu a comis-o, cand iese, desi lumea s-a schimbat, el isi doreste razbunare. Dar drumul lui e precum zborul moliei, imprevizibil…
Astazi o sa fie proiectat la Muzeul Taranului, in curte…n-as rata, calatorule…
Tiff 2009- Tokyo sonata
Tokyo Sonata e un film trist care are insa un mesaj extrem de pozitiv. Povestea se invarte in jurul unei familii japoneze, in care un eveniment neasteptat da peste cap bunul mers al lucrurilor. Capul familiei si totodata cel care asigura stabilitatea financiara a familiei e concediat, ascunde insa acest lucru, de aici o serie de intamplari care dezbina si leaga in acelasi timp membri acestei familii plini de secrete. Pare un film static dar in fond e plin de lucruri mici care dau savoare filmului iar modul in care curge, are macar o mini doza de poetic. Cred ca a fost unul din cele mai bune filme aduse anul acesta la Tiff 2009, ma intreb doar daca o sa intre vreodata in reteau de distributie din Romania.
Cluj, acum cateva zile…
In drum spre cate un nou film, cu aparatul foto in mana cautam momente cu soare printre stropii ce cadeau marunt si aproape necontenit…Tiff-ul traieste indirect si prin micile lucruri de pe langa, care-i sporesc farmecul, o terasa in care se vorbeste despre filme, o piata in care se proiecteaza ceva, o mica sala in care se canta, alta in care se asculta povesti, alta in care se mananca clatite cu dulceata…maine iar la drum, calatorule, inca un sfarsit de saptamana la Cluj, la Tiff…film si micile lucruri de pe langa…
Tiff 2009, prima zi
Clujul ne-a intampinat cu un aer rece, ca de munte la prima ora a diminetii. Dupa putin timp a inceput sa si ploua marunt, prin urmare, un film ar fi trebuit sa fie cea mai buna alegere. Asa a si fost dar pentru cei care isi doreau sa se plimbe printre cinematografe, a fost mai greu. Strazile au fost aglomerate, blocaje , reparatii, tiruri si masini …oricum, pana la urma ajungi la destinatie. Cei care ajung la Tiff in prima zi, in primele ore ale diminetii se lovesc de faptul ca nu-ti poti cumpara abonament de 3, 5, 8, 30 de filme decat dupa ora 12 si doar de la cinematograful Republica (poate si din mall). Adica filmul de 10, bilet separat, poate si cel de 12, daca e la alt cinematograf decat cel mentionat mai sus…O alta mare problema este ca nu exista posibilitatea sa intri la filmul de deschidere decat daca iti iei bilet cu cateva zile inainte, iar daca nu esti din Cluj, poti sa uiti, pentru ca in ziua de deschidere nu gasesti.
Inchei cu cea mai mare problema de organizare, lipsa programului in prima zi de festival !!!
Intorcandu-ma la filme, cred ca selectia e buna si satisface gusturi care mai de care. Ieri, minunatul “Helsinki-Napoli, toata noaptea”, a lui Kaurismaki de la 10, austriacul Revansa de pe la 13 si filmul de deschidere oficiala, la care am avut acces cu ajutorul cunoscutilor(multumesc Oana), “Amintiri din epoca de aur”. Toate in felul lor niste filme bune. Despre filme, putin mai tarziu.
