Filme pt mai tarziu…
Am sa mai adaug la lista de filme pe care as vrea sa le vad in viitorul apropiat, cateva titluri.
1. Eastern Promises
2.Trade
3. The Kingdom
4. The brave one
5. We own the night
6. Ex drummer
7. Death proof
Lumi paralele…
Intr-o viata paralela, sunt tocmai intr-un bazin, stau calm, intins pe apa, mai dau din cand in cand din maini, apoi ma las provocat de cate unul care inoata mai cu talent, incerc sa tin pasul, am viteza, il prind, il depasesc…pe o prima lungime de bazin, apoi el continua, eu stau si ma intreb, pt ca-l vad ca inca nu s-a oprit, cum de rezista la ritmul impus….si trec iar la faza de calm.
Apoi deschid o usa, la dus, cativa oameni discutand afaceri, unul poarta un tatuaj pe tot spatele, altul spune ca o trimite pe x sa rezolve problema, pt ca stie ca nimeni nu poate sa-i reziste, unul se cantareste, altul iese de la dus, intra la masaj, la sauna…se negociaza un imprumut, se cade la invoiala, se schimba banca, apartamentul, se aduce mobila din italia…iar dupa ce ies, vad ca intr-o alta incapere, as fi singurul om fara camasa.
Tricoul meu contra armata camasilor ce merg spre servici.
M-am trezit, am mancat ceva, deschid calculatorul, e tarziu…as mai dormi, azi, cand ma uit afara, pare o zi cand n-ar trebui sa mergi la servici, e mohorat, norii s-au adunat, iti aduc starea aia de stat in casa, uitat la filme, poze din trecut, povestit la un vin cu prietenii. Ma mir ca nu-i ceata in acest decor. Perfect ar fi, imediat mi-as fi inventat o scuza, sa raman acasa…si asa inca ma mai gandesc.
Am gasit un site interesant (flickr.com), ma las sedus de imagini, de niste oameni pe care nu-i cunosc, de niste poze, de niste peisaje in care-as vrea sa merg…
Deschid un alt blog, gasesc o iesire spre o alta lume, vad alte figuri, citesc alte povesti, ma fascineaza una…intr-un spital de boli mintale, undeva in Portugalia, un pacient obsedat de un numar, vrea sa revina la realitate cu ajutorul unei persoane de specialitate, dar care incet incet, incepe sa creada ca in spatele acelui numar se gaseste ceva, ca un cifru. Si oscileaza daca sa-l aduca sau nu la realitate…
Tarziu…inchei, ies pe usa, alerg la metrou, ajung la birou, deschid calculatorul, vad cifre, pun masca, o alta lume…
El Metodo
Recomandarea zilei de astazi vine de la un prieten, Metoda, film argentinian. Merg pe mana lui, fara alte comentarii desi ma atrage si subiectul. Prin urmare, cinemax, de la 23. De vazut.
Carti, pt mai tarziu…
Fara un plan clar, mi-am propus totusi un brat de carti pt perioada urmatoare.
Ordinea, nu o sa fie una a intrarii in scena, ci una total aleatoare…prin urmare, zic asa…
1.Nicolas Bouvier- Rostul lumii. Jurnalul unei calatorii
2. Romain Gary- Clar de femeie
3. Daniel Kehlmann- Masurarea lumii
4. James Frey- O mie de farame
5. Sarah Dunant- Nasterea lui Venus
6. Ryu Murakami- Ecstasy( in curs de aparitii, fara comentarii insa)
7. Haruki Murakami- Salcia oarba si fata adormita( in curs de aparitii, fara comentarii insa)
8. Bernhard Schlink- Intoarcerea acasa( in curs de aparitii, fara comentarii insa)
9. Victor Erofeev- Stalin cel bun
10.Razvan Radulescu- Teodosie cel mic
11. Vladimir Sorokin- Gheata
Mici nimicuri…
Adunate, auzite, vorbe ce m-au facut sa rad, m-au pus pe ganduri, cuvinte, necuvinte, stari…mici nimicuri, lucruri neimportante care totusi imi coloreaza viata, s-ar vrea aduse aici, puse in pagina.
Trafic nebun in Bucuresti, metroul devine regele intalnirilor la fix, taxiurile, masinile, autobusele, troleibusele, raman prinse parca in asfalt, inainteaza cam ca un melc, clar bicicletele reusesc sa se strecoare, motocicletele isi fac si ele de cap, dar drumurile, sunt mai mereu in reparatie, tot mai inguste, tot mai proaste, tot mai fara de trecere….
O doamna isi plimba tacticos cainele imens, o intreb ce e, imi spune ca e o rasa inca neomologata la noi, “aparatorii moscovei”(imi place numele), 70 % saint bernard, 30% ciobanesc caucazian, chiar si la imperecheat il duce in Ungaria. Acum e insa batran, merge si aici, cu cate unul caucazian. Cateodata oamenii au nevoie numai de un mic imbold, apoi iti povestesc toata viata.
Imi place Exarhu. Imi place si Dobrovolschi. Nu stiu sa spun care imi place mai mult. Dimineata incepe cu Dobrovolschi, zambetul apare aproape instantaneu, la munca deschid blogul lui Exarhu( si am sa deschid si clandestino), zambetul ramane, ziua de munca poate incepe. Nu stiu insa ce au avut de impartit, cert e ca am fost martorul unui atac dur, la “beregata” a lui Dobro impotriva lui Exarhu in una din zilele trecute, iar totul pornea de la faptul ca acesta din urma ar fi afirmat ca “dupa ce a facut radio guerrilla” a pornit acum pe un alt drum, cu clandestino…si face si din asta radio.
Cuvintele au depasit o rautate ponderata, ca intre oameni in competitie…imi pare rau s-o recunosc, de atunci, Dobro are un punct in minus pt mine. Craioveanu, respect, in continuare. In aceasta problema a cam tacut inteligent. Sper ca, in cele din urma, poate deja au baut din vinul lui Exarhu si au si tras cateva fumuri impreuna, spre impacare. Altfel, ar fi pacat.
Bash. O trilogie contemporana
De vazut. Teatru modern, 3 povestiri rupte parca din stirile de la ora 5, care pornesc usor, amabil, unele chiar cu zambetul pe buze…si termina abrupt, dur, cat sa te puna rau de tot pe ganduri si sa te faca sa intelegi ca “viata bate filmul”. O paralela cu tragediile antice, un spatiu dominat de povestitorul-vinovat ce-si spune povestea, iar, pe masura ce trece timpul, totul pare intors si adus la iveala, adevarul iesind parca din toate unghiurile oglinzilor retrovizoare aflate in decor. Cele doua scaune transparente, intregesc senzatia de “la vedere”, oferind ideea ca singurul punct de sprijin al vinovatului este extrem de fragil si transparent….si comentariile ar putea continua la nesfarsit…si abia apoi ar incepe.
3 filme pt stat in casa
Trei filme care mi-au incantat privirea…programate incepand cu vineri, Fight club(de la 22:30), Oldboy(putin mai tarziu.dar marcant si nebun, de la 23:35) pt cei care rezista…apoi Le pact de loups.(sambata , tarziu,23:35)
Le-as incadra la capitolul “de neratat”pt ca sunt filme marcante, socante, ciudate, pline de supranatural si de poveste.
Mi-e somn, ochii imi fug de pe fata, gandul doarme , visul e la usa…deschid.
Noapte buna, calatorule…
Prietenilor mei, din ce in ce mai putin(i)…
Ma macina, ma roade, m-as intoarce si n-as face-o in acelasi timp, as lua-o pe fir, incet, domol, pana acolo, la zona aceea, unde copilaria intra in adolescenta, unde curtea scolii mai reprezenta ceva.
Era in vremea in care visele erau la liber, nu exista imposibil sau chiar daca exista, dovedeam pana-n final ca poate fi atins, trecut, chiar uitat…stateam alaturi de prietenii mei, ieseam la strand, iarna la schi, mai un fotbal, un baschet, mai o reuniune “dansanta”, mai un chef, un prim sarut, un al doilea, o cautare a ochiilor ei, un zambet aruncat celor din jur…eram puternic, iar ei erau acolo si confirmau sau infirmau sau te luau peste picior sau cateodata nici nu te bagau in seama.
Unde sunt acum? Un cantec imi tot canta, pe un canal ramas infundat al mintii, obsedant, ca un pickup stricat, sau si mai si, ca acea singura banda de magnetofon sau singura caseta intoarsa la nesfarsit…”gasca de la bloc, nu mai e deloc, din toti locatarii, numai pensionarii…valentin istrate, e plecat in stat, mircea in canada, cand cu mineriada…” sarmalele reci. Cam asa si la noi, o mana au ramas acasa, se joaca care cum, unul cu masinile, le spala, unul cu lemnul, face mobila, altul cu finantele, cei mai multi au ramas in Timisoara, se joaca si ei diverse, eu am apucat calea Bucurestiului, ma joc si eu, altii pe cea a Clujului, a Constantei…altii chiar au iesit din tara, in Germania, in Canada, in Finlanda, in Spania, in Franta si lista poate continua la nesfarsit.
Au aparut altii, au disparut si ei, iar cei care sunt, fenteaza tot mai greu serviciul, ca si mine, lucreaza la casa, se retrag in familie cu copiii, pleaca tot mai departe, sunt tot mai ocupati, mai preocupati, mai mereu pe telefon, mai mereu pe fuga.
Ar trebui sa ma opresc, s-ar fi vrut doar o constatare, cateodata mi-e dor de ei, cateodata ma complac si eu in descrierea de mai sus, de cele mai multe ori insa sunt undeva ancorat, in lumea de aici, cu gandul la acolo, cand nu aveam nevoie de telefon ca sa ne dam intalnire, cand visele noastre alergau libere pe strazi, fara opriri, cand un zambet conta mai mult decat o nota proasta, o zi intunecata trecea rapid, iar vacantele erau chiar vacante.
Inteleg trecerea, schimbarea, vederea altfel a lucrurilor, nu inteleg insa uitarea…si asta ma macina, ma roade si m-ar face de m-as intoarce….si n-as face-o pt ca tocmai inteleg.
La Tv, 1984, despre o societate utopica, in minte o lume perfecta,in gand una visata, in realitate, doar o lume.
Noapte buna, calatorule…oricat ai fi de departe, inchide ochii, lasa-i sa alerge…mai suntem, mai rezistam…tot mai putini, dar prietenii mei
Lust & Caution
O interesanta cronica despre ultimul festival de la Venetia, semnata Alex. Leo Serban, a facut sa-mi adaug in seria de filme de vazut in viitor si cateva titluri de acolo.
Lust & Caution, e in capul listei. “Povestea amesteca spionaj, politica, drama romantica si thriller erotic in doze aproape egale” iar din distributie fac parte doi dintre cei mai respectati artisti asiatici,Joan Chen si Tony Leung, totul sub “bagheta” lui Ang Lee.
American Buffalo
Recomandarea pt maine se indreapta spre teatru. La Act, pe calea Victoriei, intr-un spectacol dupa un text de David Mamet, 3 actori tineri va “fura” pt un putin din activitatea de zi cu zi, captandu-va atentia intr-o poveste haioasa cu gansteri. Limbaj colorat, replici savuroase, decor minimalist, 2 ore de zambet garantat pe buze.
