Cel care deschide usi?
Am primit prosoape, am intrat la bazin, ma schimbam, de la personajul in alb, un altul mi-a atras azi atentia…purta la curea, husa pt mobil, bricheta, tigari si un fel de breloc imens portocaliu cu poate 15 chei.
Nu-i stau prea multe usi in cale…
La iesire, in boxe sunau coldplay, cu a lor clocks si mi s-a facut brusc dor sa-i ascult…
Caut din priviri un vis….noapte buna, calatorule
7 x teatru(pt mai tarziu)
Mi s-a facut o teribila pofta de teatru…as iesi acum pe strada, as da o fuga spre locurile din Bucuresti in care ajungi totusi atat de greu….desi, pana la urma, tot ceea ce vezi, poate fi un decor, iar ceea ce vezi, o piesa…da, dar…
Daca ar fi totusi sa vorbesc despre ce mi-ar place sa vad, as spune ca pot restrange intr-o prima faza la acest numar care-mi tot place sa-l folosesc…as zice asa, atentie la festivalul de teatru, aici se pot vedea lucruri care apoi ca sa le vezi, trebuie probabil sa alergi foarte mult dupa ele…
7 am zis…atunci as alege asa:
Viata cu un idiot(de care se spune ca e unul dintre spectacolele anului, daca nu chiar spectacolul anului)
Inimi cicatrizate
In rolul victimei
Hamletmachine
Balul
Pescarusul(un Andrei Serban, cam alte comentarii)
Povesti despre nebunia(noastra) cea de toate zilele
un afrim…
Placeri neobisnuite
Imi place metroul aproape gol, pustiu, ca in zilele de sarbatoare, dimineata, cand nu e nimeni…si poti calatorii de la un capat la altul doar ca sa experimentezi ce inseamna sa mergi in contra curentului…mi se pare ciudat sa-mi dau drumul la radio exact in momentul in care am iesit din metrou, e clar ca n-am semnal atunci, dar cred ca imi place sa aud momentul in care radioul intra in unda, aud ceva, ca niste paraziti, apoi e discontinuu semnalul, mai urc o treapta, aproape sunt sus, la lumina, radioul, de parca brusc ar fi prins culoarul favorabil, tasneste…
iubesc senzatia aia cand termin o carte, incerc s-o incadrez, o asez frumos in biblioteca, apoi ii mai acord cateva ganduri, daca mi-a placut si mai multe…si imediat mai apoi, imi caut una noua, citesc cuvinte, fraze, ceva de care sa ma leg, ii caut povestea in citeva cuvinte, ii caut scanteia…si de cele mai multe ori, zambesc satisfacut ca am stiut sa aleg…alteori doar zambesc…
imi plac sunetele ciudate, o ratusca de plastic suna ca o improvizatie ce poate fascina, in melodia celor de la four tet, imi place sa scriu numai cu pix negru, sa desenez numere si ochi cand ma gandesc…imi plac diminetile racoroase in care ceata si aerul parca mai rarefiat, troneaza…imi plac oamenii care pleaca de la birou cand eu ma duc, sau si mai mult, pe cei care merg pana la usa biroului, apoi se intorc…imi place sa ma uit la oamenii care coboara scara rulanta cand eu o urc sau viceversa…imi plac unkle si a lor be there, decorul cu singuratatea de la metrou…
imi place bucurestiul toamna, pare iesit din infernul caldurii excesive, se redeschid cluburile, salile de concert, teatrele isi incep stagiunea…
imi plac fulgii si senzatia de alb cat vezi cu ochii…doar tu un punct negru, ce urca, coboara…
imi mai plac norii de furtuna ….o sala aproape goala de cinema…imi plac muntii, culoarea naturii…si mirosul iernii…iar cateodata imi plac necuvintele, miscarea aceea care ia locul conversatiei, cand doar o privire poate insemna o poveste…si inca iubesc filmul 3 iron, dupa ce l-am vazut acum mai bine de un an…
si pt ca ochii imi fug, spre vis si pt ca imi place sa o spun,
imi place orice calator…prin urmare,noapte buna, calatorule…
Pamantul, teren de lupta
Tot mai interesat de fotografii, caut, incerc sa vad, incerc sa inteleg ce imi place, ce nu….lumea imi pare acum un imens “teren de lupta”, in california, incendiu greu de tinut in frau, in Iraq, zilnic cate o masina capcana, cate o bomba, la granita dinspre Turcia, kurzii au ceva probleme, la Budapesta, proteste, in Chile proteste, in Cisiordania, proteste, lupte de strada…prea multe cuvinte, desi am inceputs a vorbesc despre imagini
Istoria iubirii- Nicole Krauss
O carte in care povestile se imbina, o carte puzzle, scrisa intr-un fel aparte, o carte despre iubire, viata, inevitabil, cautare, speranta, trista si frumoasa in acelasi timp care porneste din Polonia anilor 1940 si se opreste in zilele noastre. M-a atras dedicatia de pe primele pagini, apoi m-am lasat fascinat de cuprins.
“Pt bunicii mei care m-au invatat opusul disparitiei si pt Jonathan, viata mea”.( Jonathan Safran Foer, cel cu Extrem de tare si incredibil de aproape). De deschis in zilele intunecoase…
Alb si o recomandare de un minut
Ieri am vazut la sala un tip, care s-a dezbracat de un tricou alb, un maiou alb, niste ciorapi albi, niste chiloti albi, a pus pe el un slip alb, un maiou alb, un tricou alb, pantaloni de trening, slapi cu despartitor la deget, asortat cu ciorapii albi…si la plecare, a luat un alt maiou alb, un alt tricou alb, alte sosete albe si alti chiloti la fel de albi.
Cred ca se potrivea cu scenariul pt un scurt metraj de 1 minut.
Din cadrul festivalului film minute, merita atentia macar cateva…
Havana
Cuba, revolutie, poveste de dragoste printre focuri de arma ” Vrei sa schimbi lumea, schimb-o pe a mea”(imi pare ca am auzit aceasta expresie in multe alte filme).Havana
Primii fulgi…
O zi la munte, nimic special, doar o incercare de a sta departe putin de Bucuresti…si totusi, aerul rece, soarele ce trecea de varfuri si crengi, plimbarea usoara printre strazile pustii, linistea, gogosile cu nuci si miere, prietenii, vinul bun, turul cramelor, povestile din spatele fiecarui soi, sticle de vin, iar oamenii, cuvintele, gestica, mimica, noul, firescul…si nu in ultimul rand primii fulgi, prima zapada, mirosul de iarna, albul, mi-au indus o stare care n-am mai avut-o din concediu.
Relaxare pt o zi…desi undeva am inceput sa-mi fac griji cand am vazut ca ziua a trecut de mult spre noapte, m-au linistit imediat prietenii, facandu-ma sa uit, apoi marea de alb mi-a acaparat privirea, mintea, gandurile…am adormit privind un geam la care dansau fulgii.
Copil fiind, iubeam dimineata in care ma trezeam si vedeam afara pe geam prima zapada…acum am adormit cu acel gand, speram din tot sufletul sa nu dispara, doar vazusem primii fulgi…
Dimineata…am deschis ochii usor, am privit geamul, fulgii erau inca acolo, un prim zambet…incet, cat sa nu se sperie, am ajuns la geam…am inchis ochii, apoi i-am deschis…eram din nou copil, pret de cateva clipe…
Afara alb, imens, cat vezi cu ochii…si caini husky care se bucurau ca de o noua viata…
Aproape luni, afara ploua, am dormit aproape toata dupa amiaza de dupa drumul care ne-a adus in Bucuresti…
nu cred ca am visat ceva, ma mai trezeam, mai aruncam o privire la tv, mai citeam un rand…
Mai aruncam o privire la geam, credeam ca e posibil…dar albul inca ramane la munte.
Raman si eu pt un putin cu gandul acolo, macar pt ideea de a fi inca putin relaxat, ca in vacanta.
Nimic altceva…doar putin alb
7 x recomandare
Ca de sfarsit de saptamana, incerc o recomandare mai complexa, ca un fel de daca nu asta, atunci una din cele ramase. Prin urmare, zic asa, daca as alege teatrul, as alege sigur ” Biloxi blues” la Teatrul de comedie sau ” De Pretore“(pt ca mi-a placut subiectul)…daca as alege cinemaul, m-as duce sigur la 3:10 to yuma, daca as alege tv-ul, macar doua filme interesante, “13 tzameti”pt ca e macar putin ciudat, filmat in alb negru, ruleta ruseasca putin mai altfel.
Tot la TV, Gadjo Dilo, filmul cu Rona Hartner care a facut “ravagii” in trecut, pitoresc ai plin de ritm.
O carte daca ar fi sa aleg, ar fi “Istoria iubirii” pt ca e atat de fermecator scrisa…iar daca in nici una dintre aceste lucruri n-as reusi, as pleca de nebun pe strazile bucurestiului, le-as bate la pas, fara sens, fara miza…de dragul mersului si cam atat.
Imi imaginez un fotoliu scos afara pe veranda, aer curat, priveliste cu varful muntelui cuprins de alb…mi-as pune castile in urechi si as da drumul la putin four tet...si am ajuns la 7, daca tot vorbeam de muzica…putina chimie…hey boy, hey girls…fratii chimici la polivalenta. Noapte buna, calatorule…
