Top 10 filme pt 2007
Pentru mine, daca ar fi sa ma gândesc la filmele vazute in România, in afara festivalurilor, topul 10 ar arăta cam asa(ordine aleatore) :
4 luni, 3 saptamani, 2 zile
California Dreamin’
Arta viselor
Monstrul(The Host)
Albastru închis aproape negru
Ultimul rege al Scoţiei
Ultimatumul lui Bourne
Ratatoille
Zodiac
Inland Empire
Votca-Cola
Cred ca cea mai buna caracterizare a cartii e data chiar in scurta prezentare de pe coperta interioara si anume ca e un fel de “trainspotting a la russe”. Plina de umor, de “iesiri in decor”, de povesti la gura sobei, cu chitara si votca langa, plina de anii tineretii in care nu exista imposibil, de punkeri, skinheads, rockeri, folkisti, de mici povesti care trec fara urme, de brazde trase in fiecare de povestile care nu trec, de fum de tigara, adolescenta, experiente peste experiente, pierderea capului, betie, betia cuvintelor si jocuri care nu duc niciunde. O parte din adolescenta mi-am regasit-o acolo, cealalta parte, inca o mai caut…
Recomandare : Se citeste usor, din cand in cand se schimba muzica….hai inca un rand si-un fum.
34, doar o cifra
Am stat si m-am gandit cum mi-ar place sa fie orice sarbatoare din viata mea si oricat de mult am intors-o pe toate fetele, raman la aceeasi parere… Vrea, intr-o cabana la munte, cu multi prieteni dragi alaturi, cu un pahar bun de vin in mana, cu fulgi pe la ferestre, muzica in surdina si caldura ei aproape…nimic altceva…sau poate doar ceva implicit, mirosul de iarna sa predomine, chiar si in plina vara.
Ieri dimineata am iesit la geam, ningea frumos, focul ardea lent in semineu, ochii erau tot mai mici iar prietenii dragi se indreptau spre culcare, muzica capatase un ritm mai lent, ea era aproape…un zambet trecator, apoi inca unul, schiam, o mare de alb la picioarele mele si senzatia aia de stapanul lumii tale, de libertate, vibra in mine, inca un zambet…a trecut o zi, 34, e doar o cifra…
Muzica si viata
Azi dimineata la metrou, facand abstractie de aproape toata masa de oameni care se ingramadeste , un tip, imbracat in costum la moda acum 15-20 de ani, cu multe insigne in piept, cu un casetofon imens pe umar, dansa intr-un ritm cunoscut doar de el pe o piesa de jale. Apoi ca sa se inveseleasca a pus una cu dusmanii, batand tacticos in boxa casetofonului. In acelasi timp, eu luam acelasi metrou spre servici. Zambetul insa era pe fata lui…
Big River
Big River. Un film simplu care te cucereste pas cu pas, mai intai prin imagine, desertul Arizonei, apoi prin ceea ce degaja. O poveste de prietenie fara granite. Un pakistanez, un japonez si o americanca, strabatand desertul, cu durerile lor, cu visele lor, cu nevoile, neimplinirile, zambetele, amintirile, bucuriile lor…
Scena in care japonezul si americanca, isi simt in burta primii “fluturasi”, intr-un motel de pe drum, in care lumina e difuza si scade incet incet in intensitate o sa-mi ramana mult in minte…aprind cate o tigara, apoi totul e atat de firesc, de parca nici n-ar fi fost, ca un vis…cateodata o imbratisare face mai mult decat multe alte lucruri.
Salcia oarba, fata adormita
Haruki Murakami e unul dintre scriitorii mei preferati. Citesc usor ceea ce scrie si oarecum imediat dupa ce apare la noi pe piata. In acest caz, in spatele acestui titlul se aduna o colectie impresionanta de povesti in care fantasticul si realitatea se imbina intr-un tot, in spatele caruia sta universul lui Murakami.
Teme reluate, persoane care dispar fara urma, cautarea propriului eu, intr-un loc adanc si intunecat, cum ar fi adancul sufletului, dragoste imposibila, mister, moarte, cadere in depresie, in neant, plimbare pe margine, personaje fantastice, fenomene de neexplicat, universuri paralele, detalii pana la cel mai mic amanunt…
Fascinante universurile create de autor…povestile prin care smulge din real si cade in imaginar…cuvinte simple, dar care apasa, seduc, curg…
Prabusirea
Cand n-ai somn, imaginile iti trec prin fata ochilor….mai stochezi cate una care iti pare “intr-un fel”la acea ora, cateodata e un mare rateu…alteori, o mare surpriza…
Tocmai s-a terminat filmul mai sus amintit…si l-am vazut aproape pe tot, tv-ul a ramas fixat pe acel program…si pot spune doar ca e unul dintre cele mai proste filme pe care le-am vazut. Trec peste cat a putut copia alte film de acelasi gen, replicile insa parca au fost scrise de un copil de 10 ani, previzibil, fals, departe de realitate…Subiectul pe scurt, un avion ce transporta fiica unui om bogat si gasca ei intr-un concediu de vis, e deturnat de teroristi, apare insa eroul si schimba datele problemei. iar ea devine din aroganta fata bogata, cea mai cea de pe teren, ma rog, avion, si-n final cand toate-s bune, se impaca cu eroul, il divinizeaza clar si daca ar mai fi durat filmul, s-ar fi si culcat cu el….Pe o scara de la 1 a 10, filmul e de un 2 asa…..cu indulgente
Ceaţa
Ce greu…cuvintele sunt prinse, in plasa, ca si timpul de afara…confuz, dimineata e inca intunecata, la pranz, aceeasi stare, parca cerul e mai jos, norii sunt peste tot, noaptea, felinarele se scurg, cauta cu greu brese cat sa trimita lumina, parca astepti sa iasa ceva din spatele ei…si totusi, ramane doar asa…dintr-un capat in altul al strazii, mare de oameni, aparate de fotografiat, toate indreptate spre bradul metalic din Piata Unirii si eu de aici nu mai inteleg nimic…radiohead in boxe, mintea aluneca, culoare, metrouri trecand in viteza, scari rulante, ochi, priviri scurte, cei care urca, cei care coboara, o gura de apa, una de asteptare a zapezii, te afunzi mai mult in pat, te uiti pe geam, un vis ai vrea…totul de-a valma, ca inainte de culcare, cateva pagini de carte “Vodka Cola”, cateva minute de film, prost, treci peste, un gol in reluare, icstrim tv, un alt film…noapte buna, calatorule.
Schimb
Iesi din casa, iti pui castile in urechi, nepasator la vreme, fixezi sonorul, piesa, albumul, inchizi ochii, pasesti cu dreptul din casa, usa se inchide in spatele tau, incepe ziua …te intersectezi cu o persoana colorata in vesminte si par ciudat ciufulit, are casti mari si nu pare sa mearga la lucru ca si tine, dar fara doar si poate, merge o bucata cu acelasi metrou, se da insa doua statii mai tarziu jos, isi scoate castile, trage aer in piept, o sa deseneze azi, o sa-si vada sefa, o sa-i povesteasca weekendu’, apoi de pe canapeaua cu figuri geometrice, se va lasa furata de peisaj si de ochii lui, el intra, iese, o intreaba ce asculta, ce vede, ce cauta, apoi iese pe usa, e politicos, isi pune o geaca mai groasa, iese din cladirea, isi doreste sa scape de stresul unei zile de munca, isi cumpara ceva ce n-ar fi cumparat niciodata, ziarul libertatea, urca in metrou, se pierde pe culoare, luminile, de indata ce se apropie de statia finala, joaca feste, se aprind, se sting, intr-un colt o alta ea, imbracata in iepuras mare si alb(imi era dor de personajul din kontroll) , se pune exact in fata ei, o priveste, de parca in asta ar consta totul, citeste, o poveste ce culmea, e despre un tip si o tipa care se intalnesc in metrou…ea se apropie, zambeste, coboara…cu ea, si povestea lui, urca, vazuse un tip cu ochi verzi, gandul ii ramene acolo, probabil o sa invete putin, apoi o sa viseze mai mult, tunelul iar in fata ei, lumini, apoi totul se misca…costumul de iepuras… voce de batran o cearta, o tigara uitata inca de cand era in bratele in care putea uita…si acel miros, care te fura, te duce departe…
“Un Mos Craciun inchiriat cu ora, e mai scump decat o prostituata !”(zice Dobro la radio)…
ma trezesc cu niste casti pregatite in mana, o melodie, care imi fura un gand, pierdut la randu-i…
“in every dream home a heartache”…si ma pierd intre sirurile de oameni ce coboara, urca, vad, se pierd ….si apoi continua…
noapte buna, calatorule…
Lumino-hip hop made in Mongolia !!!
Cateodata discutiile merg mai departe…nu pot sa neg ca nu ma distreaza cum suna hip hop-ul facut de “fratii mongolezi”…
