Vad un lift din material transparent si ma gandesc departe, la o cladire plina de cuvinte pictate pe pereti si o perioada linistita…trag din tigara si imi amintesc de o noapte la munte, un prim fum, o camera de sase, paturi suprapuse, chitara canta la lumina lumanarii, zapada e pana la geam si tu zambesti, un desen cu creta al unui copil ma intoarce in orasul copilariei, in parc, alergand pe malul apei, ascunzandu-ma printre copaci…o plimbare cu bicicleta, ma face sa ma gandesc la cai, mereu vorbeam cu bicicleta intr-un limbaj doar de noi stiut, de parca am fi cal si calaret, plecati departe…o dobrogeana cu branza imi aminteste de 2 mai, un tricou rosu, de liverpool si de o mare de oameni imbracati in rosu, un alt tricou alb cu cod de bare, de sonar si de zeci de oameni in transa…Parisul, Londra, Barcelona, fiecare in parte imi aminteste de cineva, Lisabona imi aminteste de o stare…vinul verde, de Portugalia si de aceeasi stare, un bilet de teatru, de un dans, dansul de o dansatoare dar si de faptul ca imi spun mereu ca in alta viata as fi vrut sa fiu dansator, jointul de Cincis si de Bahia, urmele din zapada de o noapte de Revelion in care am alergat dintr-un capat al orasului, in altul, cuvantul “respect”, de cel mai bun prieten, cartea de langa pat, melodia, terasa de unde se vede valea, lacul, zapada, partia, muntele, sarutul, atingerea, privirea, zambetul, alta privire, cateva lacrimi, alt zambet si alt sarut…mai mereu de tine, de tine, poate si de tine…
In fond suntem alcatuiti din mici povesti stranse in sticle mici de parfum, din bucati asamblate si dezmembrate de mii de ori, din ganduri si griji din saci de melancolie si din fum, ca altfel n-ar exista magia…
Cateodata mi-e dor de toate astea si in acelasi timp de noi si noi asocieri la fel de inutile…si pentru ca sunt la fel de inutile si de tine chiar nu mai stiu nimic, azi mi-e dor de tine, calatorule…
Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.
felicitari!