Cred ca daca as face un top al lucrurilor pierdute de catre oameni, manusile ar fi la loc de frunte. In trecut, una imi cadea din telescaun, in drumul spre munte, alta o uitam intr-un taxi… la scoala, in banca, cel putin doua, puse bine de bunica, sigur alte cateva colorate din perioada copilariei…anul trecut la o petrecere am gasit o manusa pe jos, am intrebat in dreapte si in stanga a cui e si cand m-am prins ca era a mea, a fost cumva prea tarziu. Eram mult prea departe…ciudat insa ca n-am reusit s-o recunosc, calcata in picioare de zeci de oameni…Una am gasit-o la semafor, o alta spanzurata de o schela a unui santier, una, pe strada, probabil cazuta din masina… alta, pe trotuar, la iesirea din barul Schockolade, alta pe cutiile postale(doar doar e a cuiva din bloc) iar ieri, dupa Real-Barca(1-3 ce bucurie !!!) erau doua diferite cazute pe jos…luate mai tarziu de chelnerita spre pastrare in spatele tejghelei. In fond, fiecare manusa are povestea ei si eu cred ca mai devreme sau mai tarziu, o sa ajunga la proprietar, pe principiul ca treci prin acelasi loc cel putin de doua ori sau cum ai zice ca te vezi cu cineva drag de cel putin doua ori. De ce n-ar gasi-o cineva drag ? Nu-i asa?
Mi s-a facut brusc dor, pasind pe urmele pasilor tai…m-am asezat intr-o librarie pe canapea, am inchis ochii si am stat putin locului…departe e departe desi cand i-am deschis la loc, macar pret de un putin am fost mai optimist…si doru-i dor…
Trag usa dupa mine, as fi vrut sa ninga dar era mult prea senin..nici o incarcare, nici macar vantul din nord…agale, fara tinta, in cerc uneori, in gol, cu gandurile-mi mai mult pierdute, plin de inutilitati…plin de vise, ca si cum as pierde directia in propriu-mi film…si totusi, imposibilul pare posibil, ca si cum o manusa ar ajunge din nou la proprietar, inchizand cercul, cand esti atat de aproape ca n-am mai avea nevoie de cuvinte…
Noapte buna, calatorule, oriunde ai fi
hey!!! tipu is back
sounds like master-bating:) with so many gloves around. go get a chick and forget about the past!