Archive for June, 2007

Liniste, doar sunete din mobila noua, din parchetul abia pus, somn si nu prea, pofta de cuvinte, de scris fara noima pana vin zorii, nimicuri de zi de zi, care pt mine inseamna mult…
Daca as inchide ochii, m-as afla poate pe un peron de gara, in care aburul inca sa existe la un loc cu ceata, probabil ca as urca in trenul gata sa plece, as sta la vagon restaurant si as tot vorbi sau citi, iar noaptea in cabina as privi stelele…Visez la concediu probabil, am decis anul asta sa fie in mai multe locuri si totusi in nici unul, iar cheia de trecere din unul in altul sa fie mai mereu trenul de noapte.Ceva orase uitate sau noi, apoi in final, zacut la soare, lenevit,citit, odihnit,tinut in brate.
Abia astept …si cred ca si aleasa-mi.

Zgomot de tren, miscare, care ma adoarme insa, noapte,orase in urma, paduri in lateral, munti, rauri, peisaje, povesti lasate in alte vagoane, cuvinte aruncate pe geam, ganduri spre nicaieri si totusi spre tine,oricine-ai fi , calatorule…

E putin trecut de 1, pot sa inchei…

Dupa 10 ani…a doua zi

Posted: June 26, 2007 in cutia cu cioburi

Un dus cu apa rece de dimineata, apoi un mic dejun cu suc de portocale in piata operei. Cald, terase deschise inca de dimineata, povesti cu vechi amici, senzatie de vacanta, nimic nu m-ar fi miscat de acolo, mi se parea locul ideal pt scris, citit si consumat limonada.
Totusi la 1 ne-am dus la scoala, Sile ne-a parcat in fata noii cladiri a universitatii, din pestalozzi, nu-mi amintea de nimic cladirea, senzatie ciudata ca facem parte din ceva total necunoscut, iar incepand din momentul in care am intrat pe usa pana spre final mi-am spus ca “parca sunt din alt film”(de fapt a spus Delora,eu numai am acceptat ideea).
Revederea cu colegii a fost ciudata, am vazut oameni aproape neschimbati, poate doar cateva kg diferenta, dar si oameni pe care parca ii vedeam pt prima oara si poate ca asa a si fost.
Epuran, fostul nostru decan de an(termen ce-l aud pt prima oara) a tinut un curs plictisitor in care a omagiat rolul contabilitatii in viata noastra, apoi a omagiat un oarecare profesor, fost mare sahist si epigramist, cu care n-am avut in viata mea de a face,dar ce conteaza…apoi a “pasat” microfonul decanului actual, dl Talpos, pe care poate l-am vazut de 2 ori prin facultate dar n-am stiut cine e. In fine, nu prea conteaza..ideea e ca acesta din urma a incercat sa fie simpatic si glumet, dar mie glumele lui imi pareau rasuflate si fara noima.
Exista insa si un cor care radea precum se aplauda inainte la congres,adica la comanda…deh asa, cat sa dea bine.(in timpul discursului despre profesorul “epigramist si sahist”,plecat intr-o lume mai buna acum 10 ani, dl Talpos si-a impreunat pumnii,pumn in pumn,ca si cum ar fi suferit o mare pierdere si vroia sa vedem ca-i pasa. Foarte ciudat,eu insa am ras si am inceput sa fiu atent).
Reprezentata (autonumita) a elevilor, ea insasi copil de profesori,ramasa sa continue traditia, organizatoarea evenimentului,cea fara de care “nimic n-ar fi fost posibil”,insasi rostul sectiei s-ar fi pierdut fara ea, Carmen Imbrescu(fost Babaita) a incheiat cursul festiv. Elogii peste elogii, cuvinte frumoase dar umflate artificial, mult nimic in spatele cuvintelor, dar totul imbracat in straie de sarbatoare.
“Primii pasi in viata, primele iubiri,primele notiuni de analize, curba J, simbolul contului casa etc”…toate insiruite intr-un amalgam ce s-ar fi vrut haios…
Am primit flori, am fost filmati, pozati…apoi s-a strigat catalogul si fiecare a spus ce a facut in ultimii 10 ani…mai putin eu si cu mai un fost coleg, Cristi, “picati la datorie, pt aprofundare” in anul 3.
Discursurile au fost seci, putine dintre ele reusite, in general un sablon si ceilalti au tras la indigou constructia…printre cele mai rasarite, o colega viitoare capitan la pompieri, un coleg sarb, contabil intr-o comuna din Serbia, care s-a adapostit in Romania cand tara i-a fost bombardata, apoi a reluat munca si acum e unul dintre cei mai apreciati contabili din comuna(chiar or fi mai multi?), un inspector de munca, multe persoana lucreaza la finante in resita, multi s-au facut rude, nasi, fini, iar singurele doua cupluri de care stiu,care erau inca din facutate, au divortat de curand.
Poza de grup, un saleu, o grisina, o maslina, un pahar de sampanie de piersici, discuii cu colegii… si in aceasta nota s-a incheiat si cursul…

Am luat pulsul complexului, am baut o bere cu Sile si Delora, apoi ni s-au inlaturat Marius si Silvia(fosta colega) si cred ca m-am simtit bine, am ras, am mancat bine, am ras iarasi, am schimbat locatiile, bauturile, mancarurile si brusc s-a facut atat de tarziu incat nu mai aveam timp decat pt mersul la restaurant…

Un vin la Sasa, inca o poveste scurta, apoi, mai mult decat intarziati, pe la un 10.30 la restaurant.
Aici show.Pe banii nostri.

Mancarea asa si asa, nimic special, bautura sub orice critica, sampania dulce, vinul dulce(care mi-a dat dureri de cap dupa prima jumatate de pahar),campari care parea ca nu e campari, bere(eu nu prea beau) si cam atat.Am vrut un vin mai bun, am platit..desi sincer ma intreb pe ce s-au dus cei 350 de roni cand eu am mancat si am baut maxim de 100.Sa trecem la muzica…din ce mai pot sa-mi amintesc:George Michael-Wake me up before you go go, Hands up, Let’s Twist again(megamix), HQ-Razna si Gasca mea nu poate sa stea linistita….Voltaj-20 de ani, Opus-Life is life, Queen-We will rock you dar si altele, Michael Jackson-Billy Jean si minunea aia de Why MCA…
la toate adaug multa muzica populara, iar intre cunoscute, “De-oi muri m-or pune-n groapa” si “Gugulan cu car cu mere”…
La 1.30-2 dimineata s-a spart totul…iar la 6 aveam un tren spre Bucuresti

De ce am venit?imi tot suna in minte…
Apoi mi-am spus, ca pt colegi si cam atat…
Iar dintre colegi pt doar o parte foarte mica dintre ei…
Cu restul nici n-am stat de vorba, nici nu cred ca ne leaga ceva …
Stiu doar ca la urmatoarea intalnire, am sa raman undeva prin piata unirii, la o noua limonada, sau alt pahar cu vin, alaturi de cei dragi…pt ca au fost si din astia…
Putini, dar poate in crestere…

Iar drumul de intoarcere pe tren a fost intre vis si realitate, fiind obosit, nedormit pendulam intre cele doua stari…iar peisajul contribuia din plin la asta…

Perdea cu nori si stele la geam…ochii ma trag inspre pat, visele sunt pregatite…

Dupa 10 ani…

Posted: June 24, 2007 in cutia cu cioburi

Facultatea e mult in urma, ce am invatat, ce am practicat oarecum tot pe acolo, acum insa revin acolo unde am inceput si incerc sa vad, oarecum inapoi.
Timisoare, mirajul locului nou, concept vestic, iesirea din orasul de provincie, fete mai altfel, 5 ani de cunoastere, mai mult a mea, ma cautam in acea perioada, inca o mai fac si acum, 5 ani cu bune si rele, cu un an repetat, anul 3, cu doua generarii de colegi, cu multe examene, cu multi prieteni, fara sa simt altceva decat ca e ceva din care ar trebui sa traiesc, dar nu-mi place.Contabilitate si informatica de gestiune era sectia, iar acum ar fi prima aniversare, 10 ani mai tarziu.

A fost asa…

Joi, final de zi de munca, putin in intarziere, un metrou avea sa ma lase cat mai aproape de casa, mancare improvizata dintr-un super market, la iesire, ploaie torentiala…un taxi salvator, avea sa ma duca dupa pantalonii de la curatat si apoi acasa.Si m-a dus.Dar a parcat intr-o balta si si-a schimbat locul cat sa ma tina in ploaie mai mult, apoi a incurcat strazile si pt ca intrarea aleasa de el, pe strada mea, era interzica,am mai mers 50 de metri cat sa ajunga hainele sa se lipeasca de mine.
Cheia nu vroia sa deschida usa, un alt taxi venea din ce in ce mai greu, cu greu am ajuns la gara in timp util…Delora era acolo, nu ne vazusem de 7 ani…neschimbata.
Cuseta de 4(alegerea mea), infect si apasator in vagon, am incercat sa ne mutam la vagon de dormit, dar…ne-am lasat cuprinsi de povesti ca sa uitam de atmosfera …a curs firesc, mai incet, mai tatonam terenul…apoi cursiv si ca si cum nu ar fi trecut 7 ani peste noi…la nici o zi, aveam sa ne vedem cu oameni pe care nu-i vazusem de 10. Incercam sa ne amintim lucruri din facultate, usor in 2, unul zice ceva, celalalt completeaza…revin povestile, amintirile curg…a fost frumos, cum va fi maine?

Adorm spunand povesti…
Dimineata vine brusc, cu o bataie in usa a conductorului, timisoara isi arata primii copaci si strazile pline de soare…am poposit in Omv, am luat un fresh si o cafea, apoi si alt suc…faceam planul, cum ne vedem, cum plecam, daca mergem sau nu la cursul festiv…si ce mai facem in respectiva zi.

sfarsitul primei parti…

Tiff 2007(2)

Posted: June 10, 2007 in ce mai vad

Primul film ciudat, Aviva, vineri noaptea de la 0:30, plin de simbolistica, de umor absurd, umor negru, oameni obsedati de modern , cu pasiuni ciudate, sunete stridente, animale de distractie, pitici care infrunta rinoceri in corida, distractii absurde cu pusti cu tranchilizante incercate pe oameni, rapiri de animale de companie ale diversilor oameni cu influenta,nebunie la scara larga…Apoi ieri un film despre tinerii scriitori din Norvegia, gloria debutului, nebunia de dupa , umor, trimiteri culturale, competitie, prietenie…interesant ca film.
A urmat filmul preferat de pana acum la acesta editie TIFF,Capcana, un film sarbesc plin de dinamica, de oameni pusi in conditii extreme, de oameni buni care printr-o intorsatura nefericita a sortii,trece de cealalta parte.As scrie multe despre acest film…si am s-o fac si separat probabil,pana atunci insa ma las doar coplesit de cruda realitate care il cuprinde.
Finalul zilei a fost acaparat in intregime de Lynch cu al lui “Inland Empire”.Tot timpul am avut impresia ca se joaca cu noi, de-a filmul,ciudat pana la extrem, bolnav, obsedant si cu atatea semne de intrebare.Revin si asupra lui, acum abia diger si incerc sa pun cap la cap ceea ce n-am reusit sa cuprind in cele 3 ore de film.

Micul dejun in Outwere, suc proaspat de fructe, la pret de cluj, bruschte cu rosii si mozzarela cum n-am mai mancat(foarte bune),massive attack in boxe si o ultima zi de film la orizont.
Deja dor de editia urmatoare.

Tiff 2007

Posted: June 8, 2007 in ce mai vad

Terasa muzeului, atmosfera placuta, calda, cu oameni faini, liberi, lejeri, se canta, se discuta, se bea,mai mereu se rade,se bea din nou si apoi se revine la acele discutii dragi mie despre filme.
Pana la aceasta ora am vazut doar doua.Islandezul “Copii” si atat de premiatul si asteptatul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”.
Primul filmat in alb negru, violent, plin de umor negru, trist si totusi iesind usor din aceasta stare, grav, sumbru, dar plin de muzicalitate, surpriza placuta pana la urma.
Al doilea, puternic, socant, filmat in lumina epocii de aur, intunecat, real…si totusi departe de asteptarile mele.Probabil ca e o chestie de gust.Multi spun ca acest film marcheaza si cred ca asa e, dupa ce am iesit si inca acum pot sa spun ca inca undeva ma tine acolo,aproape…si ma infioara de fiecare data cand ma intorc in timp.

Altfel, o cioara m-a asteptat inca de la intrarea in cluj pe un vagon,cea mai “infecta” bodega din gara la 7 era plina de oameni care isi beau mintile , intr-o intrare intunecata un personaj isi ascutea drujba…iar cei din organizare lasa festivalul sa continue bazandu-se pe traditie.Nu mai aveau abonamente, cozi interminabile la bilete,oameni ramasi pe afara(oare de ce nu proiecteaza intr-o piata in aer liber?)…si ar mai fi multe de spus…dar revin la oameni,devin din nou incantat,ma intorc la clujul drag mie, ma uit pe strazi,visez,ma indragostesc de imagini si apoi ,dus de ganduri, ma simt ca de obicei aici,mult prea bine.Iubesc clujul.

Lejer, de vara

Posted: June 5, 2007 in ce mai iubesc...

O piesa mai veche, imi aminteste de acest titlu,ochii imi cad spre somn, dar nu ma pot hotara sa parasesc calculatorul.O sa ajung la cluj,daca toate-s bune, mi-e dor de cluj,cu al lui festival, cu ale lui cinematografe dispuse intr-un tringhi imaginar, cu tot felul de baruri in drumul spre fiecare,fete cunoscute si nu numai zambesc cu o bere in fata, cu cate un pahar cu vin sau o placinta cu varza …abia astept sa ma plimb pe strazile-i intortochete,abia astept lipsa de stare, alergatul dintr-un cinematograf in altul,fara sa ma grabesc, fara sa stiu ca pierd un film,pt ca stiu ca am sa vad un altul in loc.
Noile filme romanesti in prim plan, surprizele, filmele despre care nu stiu nimic si pe toate acestea as vrea sa le vad…si sa nu ma mai opresc din vazut filme.oare exista asa o meserie?
sa vezi filme?si atat…
sigur,undeva in lumea mea perfecta exista…
desi, acolo,toate ar fi fost deja vazute…

ma scurg, ceasul arata 7 peste 1, lumina din ochi reduce din intensitate…iar greierii incep sa cante,in virtual…
noapte buna,oricine-ai fi…

2268.jpg

Mai intai m-a atras coperta,o mana rosie pe prima pagina,una alba pe ultima, apoi personajul principal,Oskar,9 ani,inventator,astrofizician, fan Beatels,superdotat sau poate doar autist.Apoi cea care a tradus cartea, Andra, pt ca inca de cand traducea, imi tot spunea cat este de “altfel” si ca sigur o sa-mi placa, fapt care m-a facut cel putin curios…Chiar celelalte doua personaje povestitoare,din carte, au acea doza de pitoresc,ascunsa intr-o realitate trista.
Asa-i si cartea, tragi-comica,plina de joc, de copilarie, de povesti, de oameni diferiti…de copii ramasi pe ganduri, de incercari,de nelinsti din copilarie, de mistere.cum sa nu-ti placa o asemenea carte in care o cheie gasita de un copil(fie el si rol principal) duce la tot felul de calcule si incercari pt a gasi ce usa deschide acea cheie intr-un new york al zilelor noastre.
Ar mai fi multe de zis…da-i prea frumoasa citita fara pic de dezvaluire.”Stiai ca acum sunt mai multi oameni vii pe pamant decat au fost vreodata?Adica, daca ar vrea toti sa-l joace pw Hamlet in acelasi timp,n-ar putea pt ca n-ar fi destulde cranii”…si asa e toata cartea.