Archive for July, 2007

Au venit nemtii…mancati-as

Posted: July 30, 2007 in ce mai vad

Noir Desir in boxe, asa, inainte de bagat in pat…o Marlene…voce groasa, te misca…
Cum de altfel te misca si orice tampenie vazuta la TV cand joci la trecerea timpului cum am facut eu astazi…
frumos, in pat, zapam si m-am oprit pt niste scheme a lui cabral pe acasa tv, apoi imediat am vazut un promo la viitoarea “povestire” de seara”, scria “Taierea motului nepotului bulibasei din Dobreni, Mircea Mondialu’ ” si mi-a fost de ajuns ca sa mai zabovesc un putin.
Iar ce am vazut a intrecut orice asteptare. Cu mult.
Oare cum sa povestesc, cu ce sa incep pt ca au fost atatea?
Taierea motului incepe mai intai in casa construita de Mircea Mondialu’ pt fiul sau, i-am uitat numele, dar il stiu pe cel al norei, Nela Mondialu, care isi prezinta casa, camera cu camera, aranjate de ea si de o prietena, apoi rochia, care a facut 18 milioane, plina de paiete, pietre semipretioase, sclipici, apoi piscina in care nu prea fac baie,dar o au, apoi baile, cu telefon la cabina de dus…

Lumea incepea incet incet sa se adune, alaiul pleaca la nas, cu sticle de whisky, un curcan viu tinut de aripi !!!, daruri, apoi se muta din nou la casa mondialilor…incep recitalurile, lautari ingropati in bani “fara numar” si discursuri de mare exceptie…
Minune la microfon, canta, mai zice cate una gen: “prea multi bani, ma ingropati in bani, mai lasati si la altii”…guta e numai unul, zice si el ceva vorbe de duh…”Il cunosc pe dl Mircea Mondialu, e un om finut si la propriu si la figurat si chiar vreau sa “complectez”, ca e un om de caracter, om care stie sa respecte”…apare si bunicul Mircea, motherfuckeru’ clanului spoitorilor, “Toata lumea ma iubeste ca si eu iubesc toata lumea”, “pot sa las prietenii sa complecteze cateva vorbe|”, in fine,manelisti, dansatoare din buric, dialoguri “de mare exceptie” culminand cu artificiile de final, la care toti au fost de acord, cu ceea ce a zis unul cu mintea mai libera “au venit nemtii, ca-i atata lumina pe cer”.
La toate astea, coloana sonora a evenimentului ar merita copiata.
Si poate modelul de tort, oricand la un muzeu al kitchului intr-un loc fruntas.

Mitraliera de lut

Posted: July 30, 2007 in carti

mitraliera-de-lut_mare.jpg
In geanta acum, pe post de carte de metrou si nopti linistite acasa…cursiva, cu o poveste la inceput ce miroase a rusia, orice actiune, buna-rea, incepe sau se termina cu un pahar de votca si cu frigul de afara. Apoi cartea aluneca pe o panta care o face de necunoscut, halucinanta, nebuna, fara noima si totusi, lenin, drog, filozofie, budism, arnold schwarzenegger, iesire din decor, caderi in neant, treceri din rusia anului 1919 in cea a anului 1990, din bal, la spital, cum s-ar spune, ma rog, spital de boli mintale…
Asa-i pana in final, vesela, halucinanta fara noima si totusi, plina de intelesuri…

Dilema…cateva cuvinte

Posted: July 26, 2007 in cutia cu cioburi

Radu Cosasu a citat din Cotidianul, unde Alin Ionescu, in debutul telecronicii sale citeaza ideea unui prieten : “La 41 de grade, nimeni nu mai gandeste ca la 20 de ani” si o considera intelepciunea incandescenta a saptamanii. La fel o consider si eu.

Dor de lucruri simple

Posted: July 25, 2007 in ce mai iubesc...

Cald, noapte din aia in care ai vrea sa adormi, dar lucrurile nu-s cum planuiesti, gandurile nu sunt inca libere, ai vrea sa le lasi dar nu se intampla…asa ca, incerci macar sa ti le aduni si sa cauti vise care sa te adoarma incet incet…stingi tv-ul,faci lumina ca bluesul, usoara, o raza, doar un putin…si ai ceea ce ai tot cautat, din miez de zi in fata ochilor…vezi muntele alb, cainele din fata cabanei, vezi focul in soba, pregatesti lemne, dai drumul la muzica, scoti cartea din bagaj, te mai uiti o data la schiuri, te gandesti la ziua de maine, la partie, la oceanul de alb, iti ungi o felie de paine de casa cu zacusca, bei ceai cald, cu putin de rom te pierzi in privirea lui, a ei, afara peste toate, ninge, chiar si peste cabana asemanatoare cu casa piticilor …

ce simplu ar fi totul, ce n-ai avea nevoie de prea multe ca sa te intorci la acea atmosfera, trecuta parca si inca permanent adusa mai mereu in mine…din adanc

e prea tarziu acum, as vrea sa dezvolt si n-as vrea in acelasi timp…am “furat” un titlu de la urma, astazi cineva mi-a aminit de ei, asa ca, cat sa nu-i uit, l-am adus aici, prea imi era dor de lucruri simple…
o tigara imaginara inainte de culcare , un noapte buna aruncat in eter, calatorilor de pretutindeni, o melodie care sa aduca somnul acasa, perdelele cu stele trase, un gand spre hamburg, cu drag…somn usor, mouse. nimic altceva

Imi caut subiecte, umblu pe site-uri, strang cuvinte, in mare fara rost, poate intr-un tarziu nu tocmai indepartat o sa-si gaseasca rostul. Astazi n-am gasit decat muzica, imagine, n-am stiut sa adaptez cuvintele,am descoperit cateva piese noi, cateva sunete ciudate si in rest m-am ascuns de temperatura mult peste normal de afara. Nici la piscina n-au fost locuri, puteam sa-mi racoresc mintea, gandurile…n-a fost sa fie.
Subiectul….
Pare simplu, un el, o frumoasa ea, putin fum, putina magie(vezi Reconstruction) si ai povestea.
Greu e sa ajungi la ceva ce nu a mai fost gasit de altcineva, care sa placa, sa starneasca controverse, sa ceara opinii, judecata,muzica sa curga, sa aduca zambetul pe buze si apoi sa se termine brusc, ca un ceva placut, ca un vis. Care nu dureaza decat un putin…iar dimineata, ramai doar cu gustul placut si privesti linistit o lume intreaga.

Daca as fi acum intr-un oras necunoscut, as hoinari pe strazi, as privi din cand in cand oamenii, apoi m-as urca intr-un tren fara sa ma uit la destinatie. Neprevazutul asteapta. Asa si cu visele sau cu ceea ce vreau sa fac.

Perdelele cu stele s-au intors, cineva spunea ca nebunii nu se uita la ele, ci doar stau intinsi pe spate in iarba, le privesc atent si apoi se plimba de la una la alta. Lucru imposibil pt mine, decat atunci cand inchid ochii….si ii deschid iarasi. In acea clipa, intre doua batai de ochi, acolo sta nebunie…In vis poti orice.
Aleg primul, prea e tarziu. Scrie Berlin. Sunt undeva intr-o cafenea, se numeste Godot, citesc un ziar si astept o noua zi.
Noapte buna, calatorule, oriunde ai fi…

In mare, ce se gaseste mai jos a fost scris acum 2-3 luni, am mai schimbat putin, am adaugat ceva in final si pt ca vroiam s-o aduc de pe vechiul blog…iat-o…

Stau prost cu timpul…de fiecare data imi spun la inceput de vineri…am sa ma odihnesc, am sa vad filme, am sa citesc in liniste, am sa ma uit la tv, am sa rad cu prietenii, am sa fug de nebun dintr-un loc in altul, am sa merg la concert, am sa dansez, am sa visez cu ochi deschisi si cate si mai cate…
Cateodata chiar n-am chef sa fac nimic…doar sa ma scol si sa zac in pat de dimineata pana seara…iar in dimineata in care ar trebui sa merg la munca, as face exact acelasi lucru, as sta in pat si n-as face nimic.
Aduce a Office space, de acord…dar asta simt ca as face…

Ce fac de fapt?
Termin prea tarziu ziua de vineri, o “sfarsesc” intr-un restaurant de cele mai multe ori, apoi adorm la filmul pus sa mearga ca fundal, ma scol devreme, ma simt obosit, ma invart in casa, incerc sa scriu, vorbesc la telefon cu parintii, apoi cu parintii ei, iesim, cafenea, cumparaturi, poate film…citesc inca 7 pagini din cartea lui Alex Leo Serban: “De ce vedem filme”, inca 4-5 din Ghidul lenesului, ma uit pe blogul lui Exarhu pt ca-mi place si poate fur si 20 de minute de privit la un meci…si vine iarasi seara, noaptea si totul se repeta pana ajung sa schimb cartea, filmul, meciul, prietenii…

Ce as vrea sa fac, maine fiind vineri ?
Sa vad un film, sa scriu, incet incet si sa revin la acest obicei, sa ma plimb, sa intru in librarie, sa vorbesc si despre altceva decat despre servici, casa, copii, sa uit putin de mine, sa beau un vin bun, sa merg la un concert in laptarie(mi-e chiar dor), sa ma vad cu oameni pe care nu i-am vazut de mult, sa mai incerc un film…doar mi-e dor si de poveste.
Iar daca-i poveste, pot orice…chiar sa merg spre munte, unde zapada ar fi inca pe creste, mi-as lua schiurile in brate, as urca panta, mi-as da drumul si tot asa, pana as ramane doar eu, cu muntele, un punct negru intr-un ocean de alb, iar apoi as cadea din picioare de oboseala.

Revenind…
Cum mi-as petrece o zi doar cu mine?
Poate putin din fiecare si in acelasi timp n-as face nimic…
Daca pot sa nu fac nimic si in ziua urmatoare, cand ar trebui sa merg la lucru, la fel as face..
Poate ca as cauta iar lucruri simple sau ganduri lasate in trecut pe strada, poate ca m-as lasa gasit de ele, poate ca as cauta povesti in care sa intru, labirinturi care sa ma provoace, puzzle-uri, as saruta cu pofta noaptea cand ar veni apoi m-as afunda in pat si n-as face nimic, doar as sta, sa simt cum vin si pleaca visele.

Straini

Posted: July 16, 2007 in carti

straini_humanitas2.jpg
O carte despre singuratate, magie, miracol, ciudat, japonia, lumea scriitorilor de scenarii, a producatorilor, a industriei filmului. Roman hipnotic, care te poate duce departe, citindu-se extrem de usor, iti lasa in minte portite spre alte dimensiuni, lumi, intamplari. Probabil ca intr-o zi cu soare, la peste 40 de grade, merge legata cu o zi de concediu, un pahar de mojito si un sezlong la umbra…