Top 10 filme pt 2007

Pentru mine, daca ar fi sa ma gândesc la filmele vazute in România, in afara festivalurilor, topul 10 ar arăta cam asa(ordine aleatore) :

4 luni, 3 saptamani, 2 zile
California Dreamin’
Arta viselor
Monstrul(The Host)
Albastru închis aproape negru
Ultimul rege al Scoţiei
Ultimatumul lui Bourne
Ratatoille
Zodiac
Inland Empire

Votca-Cola

Cred ca cea mai buna caracterizare a cartii e data chiar in scurta prezentare de pe coperta interioara si anume ca e un fel de “trainspotting a la russe”. Plina de umor, de “iesiri in decor”, de povesti la gura sobei, cu chitara si votca langa, plina de anii tineretii in care nu exista imposibil, de punkeri, skinheads, rockeri, folkisti, de mici povesti care trec fara urme, de brazde trase in fiecare de povestile care nu trec, de fum de tigara, adolescenta, experiente peste experiente, pierderea capului, betie, betia cuvintelor si jocuri care nu duc niciunde. O parte din adolescenta mi-am regasit-o acolo, cealalta parte, inca o mai caut…
Recomandare : Se citeste usor, din cand in cand se schimba muzica….hai inca un rand si-un fum.

34, doar o cifra

Am stat si m-am gandit cum mi-ar place sa fie orice sarbatoare din viata mea si oricat de mult am intors-o pe toate fetele, raman la aceeasi parere… Vrea, intr-o cabana la munte, cu multi prieteni dragi alaturi, cu un pahar bun de vin in mana, cu fulgi pe la ferestre, muzica in surdina si caldura ei aproape…nimic altceva…sau poate doar ceva implicit, mirosul de iarna sa predomine, chiar si in plina vara.

Ieri dimineata am iesit la geam, ningea frumos, focul ardea lent in semineu, ochii erau tot mai mici iar prietenii dragi se indreptau spre culcare, muzica capatase un ritm mai lent, ea era aproape…un zambet trecator, apoi inca unul, schiam, o mare de alb la picioarele mele si senzatia aia de stapanul lumii tale, de libertate, vibra in mine, inca un zambet…a trecut o zi, 34, e doar o cifra…

Muzica si viata

Azi dimineata la metrou, facand abstractie de aproape toata masa de oameni care se ingramadeste , un tip, imbracat in costum la moda acum 15-20 de ani, cu multe insigne in piept, cu un casetofon imens pe umar, dansa intr-un ritm cunoscut doar de el pe o piesa de jale. Apoi ca sa se inveseleasca a pus una cu dusmanii, batand tacticos in boxa casetofonului. In acelasi timp, eu luam acelasi metrou spre servici. Zambetul insa era pe fata lui…

Big River

Big River. Un film simplu care te cucereste pas cu pas, mai intai prin imagine, desertul Arizonei, apoi prin ceea ce degaja. O poveste de prietenie fara granite. Un pakistanez, un japonez si o americanca, strabatand desertul, cu durerile lor, cu visele lor, cu nevoile, neimplinirile, zambetele, amintirile, bucuriile lor…
Scena in care japonezul si americanca, isi simt in burta primii “fluturasi”, intr-un motel de pe drum, in care lumina e difuza si scade incet incet in intensitate o sa-mi ramana mult in minte…aprind cate o tigara, apoi totul e atat de firesc, de parca nici n-ar fi fost, ca un vis…cateodata o imbratisare face mai mult decat multe alte lucruri.

Salcia oarba, fata adormita

Haruki Murakami e unul dintre scriitorii mei preferati. Citesc usor ceea ce scrie si oarecum imediat dupa ce apare la noi pe piata. In acest caz, in spatele acestui titlul se aduna o colectie impresionanta de povesti in care fantasticul si realitatea se imbina intr-un tot, in spatele caruia sta universul lui Murakami.
Teme reluate, persoane care dispar fara urma, cautarea propriului eu, intr-un loc adanc si intunecat, cum ar fi adancul sufletului, dragoste imposibila, mister, moarte, cadere in depresie, in neant, plimbare pe margine, personaje fantastice, fenomene de neexplicat, universuri paralele, detalii pana la cel mai mic amanunt…
Fascinante universurile create de autor…povestile prin care smulge din real si cade in imaginar…cuvinte simple, dar care apasa, seduc, curg…

Prabusirea

Cand n-ai somn, imaginile iti trec prin fata ochilor….mai stochezi cate una care iti pare “intr-un fel”la acea ora, cateodata e un mare rateu…alteori, o mare surpriza…
Tocmai s-a terminat filmul mai sus amintit…si l-am vazut aproape pe tot, tv-ul a ramas fixat pe acel program…si pot spune doar ca e unul dintre cele mai proste filme pe care le-am vazut. Trec peste cat a putut copia alte film de acelasi gen, replicile insa parca au fost scrise de un copil de 10 ani, previzibil, fals, departe de realitate…Subiectul pe scurt, un avion ce transporta fiica unui om bogat si gasca ei intr-un concediu de vis, e deturnat de teroristi, apare insa eroul si schimba datele problemei. iar ea devine din aroganta fata bogata, cea mai cea de pe teren, ma rog, avion, si-n final cand toate-s bune, se impaca cu eroul, il divinizeaza clar si daca ar mai fi durat filmul, s-ar fi si culcat cu el….Pe o scara de la 1 a 10, filmul e de un 2 asa…..cu indulgente