Archive for February, 2008

Berlin, orice as face…

Posted: February 28, 2008 in cutia cu cioburi

Citesc pe cate un blog, in cate o revista, in cate un ziar…si nu pot sa uit, n-a trecut prea mult de cand am fost acolo, dar parca eu abia acum l-am descoperit in toata splendoarea-i.
Am vazut cateva orase frumoase, romantice, pitoresti, pline de atractii la tot pasul, curate, cu o anumita muzicalitate, pline de istorie, in fiecare am gasit un ceva, care sa-l pot salva in memorie si apoi sa trec mai departe, spunand ca asta a fost…o sa mai vin, o sa mai vad…
Berlinul nu are bucatele care sa le las afara din memorie…il memorez cu totul si asta e, pt ca nu pot altfel.

Mi-au placut filmele, oamenii care mergeau acolo, salile, cortinele, organizarea, politetea, barurile, restaurantele, metroul, oamenii in general, strazile, bulevardele, cafenelele, micile parcuri prin care am trecut grabit, gustul tigarii acolo, imaginile, culorile, galeriile de arta…

In una din ultimele zile am intrat in una, atras de combinatia de cafenea si galerie de arta cu specific local. totul in jurul meu vorbea despre acel oras, talourile, imaginile, tricourile, micile atentii, desenele, calendarele, pozele, peretii, bucatelele din zid si cate si mai cate…am luat un suc, am stat pe un scaun rosu, doamna extrem de amabila si de buna comercianta m-a facut sa cumpar un tricou…pe o tablita era scris in dialectul folosit in Berlin, ceva de genul ca desi inca nu-mi dau seama, incet incet am sa simt ca m-am indragostit de Berlin…si cam asa si este.

M-as intoarce acolo, macar o data pe an mi-ar place sa ajung in acest oras, dar e pt prima data cand o spun, ca nu m-as intoarce pt una sau pt alta(nevazute, neauzite) ci pt acelasi lucru…pt acest tot, din care n-ar avea voie sa lipseasca nici macar un putin…ce sa faci, doza de Berlin, pt dependenti…

Advertisements

Un lift prea indepartat

Posted: February 27, 2008 in cutia cu cioburi

Mi se pare ca totul e programat in jurul meu, o sala de sedinta, are nevoie de programare, un dentist, biletele la concert sau la spectacol, mesele la restaurant, avioanele, hoteluri, o intalnire cu seful, una cu echipa, mai am si prieteni care imi programeaza intalnirile…nu ca as avea o problema cu asta, dar daca s-ar face un grafic al unei zile obisnuite, surpriza si improvizatia ar tinde la 0 in acest grafic.
Totul se vrea atat de sigur, fara risc, atat de linistit, de liniar, de comod…parca un bilet la film pe ultima suta de metri sau un scaun pus in plus la teatru pt cei 3 spectatori ramasi fara bilet, aduc mai multe satisfactii decat niste bilete avute cu o saptamana mai inainte.
Nu zic ca nu-si au rostul si celelalte lucruri, ca o buna organizare, ne aduce linistea…dar din cand in cand, asa, doar ca sa apara si altfel in grafic, intrati la restaurant fara rezervare, chiar daca e plin, cu rezervari pe inca 2 ore, poate cine stie, surprizele pot aparea si din cealalta parte, iar mancarea parca-i mai buna atunci.

In general urc scarile pe jos la birou si cu liftul acasa…azi as fi vrut sa fac invers…dar liftul de la birou era ocupat…poate maine.
Ma gandesc ca e o idee destul de tampita, dar cum altfel as putea sa schimb o zi care se desfasoara aproape la fel cu celelalte 4 din saptamana?

Am ajuns tarziu acasa, cu un taxi am venit oarecum din centru…pe drum, am zarit o cladire cu lift exterior…liftul era luminat, iar etajele pareau lipsite de lumina…cand insa, in drumul lui, liftul “atingea” cate un etaj, aveam impresia ca-l si lumineaza…oricum, in imaginatia mea, eu am luat acel lift si asa s-a intamplat…

Ajuns acasa, liftul era la scara cu usa deschisa…am zambit, nu era nimeni in el…am inchis usa, am urcat pe jos. Azi nu iau liftul.

Timp pierdut ?

Posted: February 24, 2008 in cutia cu cioburi, imagini salvate...

Asta-i starea…vreau un infinit de lucruri de fiecare data cand incepe sfarsitul de saptamana, sa vad, sa aud, sa vorbesc, sa caut, sa gasesc lucruri noi, sa fiu incantat, sa uit de zilele de munca, sa uit in general de tot ce nu-mi place…si iata-ma din nou ajuns duminica noaptea, tarziu, incercand sa scriu ceva, incercand sa-mi pun poze pe blog(fara reusita multumitoare).
Vineri am plecat cu avant, am mancat intr-un restaurant si asteptam sa vad un film…dar l-am amanat pe sambata, apoi pe duminica si pana la urma am renuntat la film.
Sambata mi-am luat aparatul pe umar si am pornit dupa imagini…duminica am facut acelasi lucru. 217 poze ale Bucurestiului. Nimic altceva. O doamna m-a certat ca am avut indrazneala sa-i fotografiez casa, un domn m-a dat afara dintr-o curte, pt ca cica era santier, iar sahistii din Cismigiu mi-au “urat si ei de bine”…
Am ajuns totusi la o ora normala, vroiam sa vad filme, dar am doar inceput cateva…nimic spectaculos, mai mult trist….si trist am devenit si eu, aruncandu-ma pe canelele de sport, schi, box(nu-mi place boxul), fotbal, putin baschet, apoi numai fotbal…Orele treceau vazand cu ochii, as fi vrut macar la sala…ca si ieri, dar azi n-am mai gasit timp…nici de carte n-am avut timp, n-am depasit cele 25 de pagini impuse pe zi…ma intreb daca le-am atins…apoi muzica, parca nu mai descopar nimic nou, ma pierd in cautari inutile, radiouri, reviste de profil…
As fi vrut sa sterg ceea ce am scris, nu ajuta pe nimeni sa citeasca asa ceva, din contra, sunt cuvinte legate intr-un oarecare sens menite sa explice nonsensul…25 de ore la tv, un film interesant, macar daca ar mai creste si ziua cu un putin ca altfel, parca nu le faci pe toate…si e din nou luni, birou, lipsa de stare, cuvinte impuse, discutii, sedinte, ganduri, o gura d eprivit in gol…multe cifre…si o sa vina iar vineri si iar o sa vreau milioane de lucruri…si totul trece…ce ai alege intre neliniste si haos calm?

Viata si faptele lui Ilie Cazane

Posted: February 22, 2008 in carti

viatasifapteleluiiliecazane.jpg

Mare mi-a fost uimirea cand, la o zi dupa ce am terminat “Teodosie cel mic” si am fost cucerit de cuvintele din interior, sa gasesc in Carturesti, reeditata, prima carte a lui Radulescu,”Viata si faptele lui Ilie Cazane”.
Inceputul cartii promite un roman excelent. Ma opresc aici…imi tot vine sa mai citesc o pagina…

Top 7 filme pt mai tarziu…(3)

Posted: February 21, 2008 in filme, topuri

Fara o introducere prea pompoasa, direct la subiect. Mai jos filmele pe care as vrea sa le vad in urmatoarea periada.

1. There will be blood.
2. No country for old man
3. Django
4. Be kind rewind
5. Black ice
6.El orfanato
7.Choke

Teodosie cel mic

Posted: February 21, 2008 in carti

teodosie_cel_mic.jpg

Ce as putea spune despre aceasta carte? Ca mi-am dorit-o enorm si apoi am tot amanat s-o citesc din diverse motive…odata chiar am citit cateva pagini, dar mintea ma chema in alta parte, nici n-am simtit chemarea dupa primele pagini…
Reluata, la aproape un an distanta, cartea m-a fascinat, m-a tinut atent la detalii, m-a prins, m-a cucerit in totalitate, incepand de la personaje, la intriga, la dialog, la loc de desfasurare al actiunii.
Basm? Poveste fantastica? Fabula? Roman de aventuri?
Poate cate putin din fiecare.

Intr-o Tara Romaneasca modificata, cu un mare zid romanesc ce o apara de eventualii cotropitori, cu Bucurestiul inca pe post de capitala, invecinat insa cu Capsuneria si Ciupercaria, cu No man’s land-ul dintre ele, Valea Capercilor, cu un Lac Rece controlat de un personaj pitoresc, fara scrupule, care nu se da in laturi de la nimic, calcand pe cadavre ca sa-si atinga scopul, Somnul protector si cu un oras numit Ottoburg, condus dupa chipul si asemanarea sa de cel care pretinde tronul regatului, Otto, convins ca Teodosie, mostenitorul de drept e prea tanar si prea neexperimentat si mai mult, nici macar nu-l merita.
Teodosie, e intr-adevar faza de initiere si de cunoastere, avand de partea sa, pe post de sfatuitori-invatatori doua personaje extrem de interesante: Pisicainele Gavril si Fantoma Otiliei, la care se mai adauga pe parcurs diverse personaje cum ar fi bufnita Kaliopi si minotaurul Samuil.
Mai apar armatele furnicilor vinete si cele verzi, atrase de posibilitatea unei iesiri la mare. Balaurul povesti, are un nume care imi starneste de fiecare zambete :Marele Monstrulet.

Initiere, calatorie, intriga, jocuri de culise, fundul lacului, tradari, comploturi, situatii fara iesire, lupte, povesti de dragoste, credinta, evadari, schimbari de situatie, surprize, lupta surda, totul presarat cu un umor nebun ce nu l-am intalnit decat la foarte putini scriitori.
La cum e scris, “Teodosie cel mic” o sa ramana tot timpul un reper pt noua generatie de scriitori si as indrazni sa spun una dintre cele mai bune carti romanesti de dupa revolutie.

Finalul, e de nedivulgat…pagina cu pagina, lasati-va purtati pana la victoria finala….

Sniper

Posted: February 19, 2008 in povesti de cateva minute

Peisaj de iarna, drum de munte, cabana cu cosurile fumegand, aparent nimic nu misca, in zare insa se vede o masina…incet incet se apropie de intrarea in cabana.
Din masina coboara 4 indivizi, se uita in stanga, apoi in dreapta…imediat apoi unul dintre ei anunta scurt ca drumul e liber…se deschide o usa, mai ies alti 4 oameni, ca un fel de comitet de primire…se scot statiile, discutii militare, scurte, securizeaza perimetrul…alte doua masini sosesc in urmatoarele 5 min, din ele coboara escortat de alti 2-3 vlajgani, domnul T, aprinde o tigara, strange cateva maini, se pregateste sa intre in casa…un zgomot surd, ca un vant, usor…si imediat urmat de altele…
Domnul T nu mai are jumatate din cap, iar cei din garda lui de corp, sunt mai mult morti decat vii…se tarasc, incercand sa scape, ceilalti 8 oameni au luat pozitii de tragere, se adapostesc…inca n-au depistat de unde s-a tras…alte doua focuri, perfecte, alte doua victime…se tage aiurea, oarecum din locul din care au provenit ultimele doua focuri…o usa se deschide din interior, li se face semn sa intre in casa…”doar ce-i puternici, inving”…la intrare mai cad doi…
Se regrupeaza, au vazut de unde se trage, nu mai sunt multi…isi cauta o pozitie avantajoasa…vorbesc prin semne, sunt 4-5 impotriva unui om…ar cere intariri, dar nu-i chiar simplu…totul e rosu in jur, de nicaieri, a aparut, isi goleste un rezervor, trag si ei la intamplare…a reusit sa intre…dar cum?
se inchisesera…scarile scartaie, de parca ar fi peste tot…
In mai putin de 5 min, au ramas doar ei doi…
O vede, e o ea, ar fi putut trage, dar s-a oprit…la fel a facut si ea…s-au privit in ochi…
Ea a luat telefonul si a comunicat :
-Tinta eliminata !
El a rasuflat usurat…sangera dar avea sa scape din acest carnagiu…fusesera aproape 16…acum era singur…