Archive for March, 2008

Astea ar fi regulile…
1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 people
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates
to the questions

…asta a iesit

1. How are you feeling today?
Four Tet- My angel rocks back and forth (fara comentarii)

2.Will you get far in life?
Gotan Project- Una musica brutal

3. How do your friends see you?
Snow Patrol- On/Off (probabil e valabil pt oricine)

4.Will you get married?
Alexandru Andries-De vina’i Ioana (e prima oara cand aud aceasta melodie, de fapt nici n-am stiut de existenta ei, era insa prin ipod…si in fond, oricum, de vina’i Ioana)

5.What is your best friend’s theme?
Clark-Ted ( de la un bun prieten stiu si de Clark, poate ca asta chiar se potriveste)

6. What is the story of your life?
Travis- Last train (cred ca intotdeauna exista acest ultim tren in orice, il prinzi, il ratezi, acolo se invarte lumea ta….castigi sau pierzi indiferent daca prinzi sau nu prinzi trenul…

7. What was high school like?
Sade- By your side (interpretativa…)

8. How can you get ahead in life?
Bjork feat. Thom Yorke-I’ve seen it all ( ce linistit specatator as fi )

9. What is the best thing about your friends?
Shivaree- Goodnight moon

10. What is in store for this weekend?
Portishead- Cowboys

11. What song describes you?
St Germain- Rose rouge (aici nu prea sunt de acord….dar asta e)

12. To describe your grandparents?
Suzana Vega- Caramel (bunica era chiar un fel de regina a caramelelor, le manca cu tot cu hartie….)

13. How is your life going?
Radiohead- Street spirit (dupa blocuri, suntem noi…as desena umbra ta pe orice perete iesit in cale)

14. What song will they play at your funeral?
Massive Attack- False flags (as zambi, mi-ar place ritmul….si cine stie, poate ma intorc cu cioara)

15. How does the world see you?
Sophie Zelmani-Dreamer( !!! nu pot sa cred, desi pot sa marturisesc ca am trecut peste o piesa fara nume, poate ca doar la a doua vedere, par asa? desi o persoana care se considera asa, n-ar spune niciodata despre el acest lucru, imi vine chiar sa trisez…)

16. Will you have a happy life?
Beirut- La Banlieu (merge ca o completare ? )

17. Do people secretly lust after you?
Four Tet- Spirit fingers (only secretly 😉

18. How can I make myself happy?
Air&Portishead- Mourning (adaug un suc de portocale si o carte, un sezlong, o vedere la munte….nimic altceva)

19. What should you do with your life?
U2- Love rescue me (si toate celelalte lucruri marunte …)

Zice cineva drag mie ca e o chestie de clasa a 9-a, aceasta leapsa, asa sa fie, pe mine insa m-a distrat si in acelasi timp, m-a imbogatit cu cateva piese de care nu auzisem…multumesc, Cris
Dau mai departe,
in ordinea numerelor de pe tricou: Raluca, Laura, Lucia(sper ca n-a ajuns inca), Gabi si Bogdan

Advertisements

Povesti cu fantome

Posted: March 29, 2008 in povesti de cateva minute

12-fantome-g.jpg<a

Departe in munte, cortul e intins, se lasa noaptea incet incet, focul se aprinde, frigarui, cartofi in jar, vin de casa, povesti…incercam sa parem curajosi, sa exageram ceea ce am vazut vreodata, cineva povesteste despre o casa in care un pendul bate din cand in cand desi in respectiva casa nu exista asa ceva…un altul ne spune ca a fost cu tatal lui cu masina, ca mergeau normal, rulau cu viteza legala, drum in serpentine, brusc cineva sare in fata, se sperie amandoi, coboara si desi au avut clar impresia ca au lovit pe cineva, de partea cealalta nu era nimeni….padurea Baciului, aproape de Cluj, vad copacii rotiti inca din radacina, stiu ca e un camp magnetic pronuntat in regiune, nu stiu insa ce presupune asta, ma afund in padure, vorbesc, rad, suntem in miez de zi, o pritena isi cauta pamant bun pt flori, strange intr-un sac, doar copaci, liniste deplina, intorc capul, o silueta alba se furiseaza dupa un copac, imi spun ca n-am vazut bine, ceva din mine ma avertizeaza sa schimb drumul, privesc in jur, vad undeva in zare ca se indeparteaza silueta, e acum dupa un pom si mai indepartat…vantul se porneste din senin, norii alearga parca de nebuni, imi propun sa ies din padure, ii adun si pe ceilalti, din cand in cand mai intorc capul, nu vad nimic suspect sau poate doar o singura data, ca si cum am fi fost condusi pana la marginea padurii, aceeasi silueta, parca multiplicata…iesim, vantul s-a oprit, soare din nou…nimeni nu ma crede, cateodata nici eu nu cred, pun pe seama imaginatiei….ne intoarcem la cateva zile dupa moartea unei bunici, o miscare de perdea in camera, copilul se afunda cat mai mult sub plapuma, ceva se intampla, ceva se misca, se apropie, inchide ochii, o respiratie calda deasupra fetei…ochii sunt stransi, o senzatie de mangaiere…apoi un ultim zgomot in casa, o ultima miscare a perdelei si nimic…poate un ramas bun? Focul se stinge, incepe ploaia, marunta, rece, ne bagam in cort cu povestile inca in minte si cu multe altele nespuse…eu visez un pitic, atat de real, iar ce e mai ciudat e ca e exact piticul care-l visam in copilarie, rezemat de pat, cu un zambet de pe alta lume, de parca ceva rau ar trebui sa se intample…
Ne-am strans in brate…am uitat incet incet…dimineata era soare, urma o noua zi, am strans, am mancat, am baut un ceai, am urcat cararea…in urma, un pitic, sau poate doar o alta imagine a imaginatiei…am privit doar drumul

Lucruri simple

Posted: March 26, 2008 in cutia cu cioburi

Azi am vazut imagini care mi-au placut( Alex Galmeanu), am ascultat muzica buna, tinandu-mi o casca libera ca sa aud ce se intampla in birou si una ocupata, ca sa aud ce se intampla printre vise, am citit catave pagini de carte pe metrou, am “alergat” de nebun la spinning si undeva am vazut linistit cum ziua intra in noapte. Nu mi-e somn, dar am o senzatie de oboseala, am inceput sa scriu de dragul de a scrie ceva, as fi vrut sa scriu despre lucruri de care mi-e dor, dar cateodata ele nu se potrivesc cu starea zilei…m-am gandit la un drum intortocheat care urca, cat de usor pot sa ajung acolo cu mintea, as adauga copaci care sa-l margineasca pe ambele sensuri, as adauga o statie meteorologica uitata de lume pe un varf de munte, un decor simplist cu paturi colorate si calduroase ca pe Muntele Mic, lumina lampilor cu carbid, conservele de peste si pateu bune la orice drum, zacusca nelipsita pe paine de casa, muzica in surdina la ceas de seara.
Mi-ar placea sa fiu la munte….as intinde un izolir acum pe jos si un sac de dormit doar cat sa simt ca dorm pe tare…apoi as sta intins pe spate si as numara stelele…
Iar povestile ar curge pana in spre zori…

Cineva drag mie imi spune ca ma repet in incercarile mele de a scrie despre ceva si in acelasi timp despre nimic…cred ca-i normal, lumea mea e limitata, cu bariere, fara acces la multe informatii si in general lipsita de inspiratie…as trage un fum ca sa merg mai departe sau sa adorm instant…
Poate e asa, poate ca doar o parte e asa, poate, cine stie…oricum o sa vedem intr-o alta zi cu soare…
noapte buna calatorule

Treceri

Posted: March 24, 2008 in cutia cu cioburi

Cineva spunea ca tunelurile sunt treceri spre o alta dimensiune, mi-a placut asta, de mic mi-am tot spus ca poate mi s-a intamplat de un numar de ori sa schimb dimensiunile…de ce nu si podurile, mi-am spus? de o parte una, de cealalta alta, asemanatoare, vazute din acelasi unghi pot fi una si aceeasi, desi poate ca si…usile? ce se afla de cealalta parte? in mare, acelasi lucru care se repeta, acelasi birou, aceeasi casa, acelasi bloc, magazin, lift…de alte ori insa nu stii insa ce se afla de cealalta parte, cateodata chiar e mai bine sa ramana asa…de alte ori, curiozitatea, necesitatea, chemarea iti mai aduc o alta si o alta intrare…deschid usa, devin confuz, ce e in spate? un sat, un oras, un gand, aproape nimic si in acelasi timp poate totul…
un munte e in general la fel, isi schimba vegetatia, culoarea, dar si urcatul si coboratul de pe el nu poate fi niciodata la fel, e de fiecare data altfel…alta dimensiune? nu, aberez, nimic din toate astea…
as trage un fum…

metroul e mai mereu in tunel, o lumina de la distanta, plin de oameni sau gol la ceas de seara, plin de ceasuri electronice, de banci murdare, de afise…opreste, coboara oameni, urca altii…dispare iar din raza de viziune, apare un altul, niciodata cica tot acelasi…dar eu nu stiu asta, poate e doar un film reluat la nesfarsit pana ajung sa-l iau si apoi se schimba filmul…primesc varianta de interior…

in Sibiu, autobuzul cu nr 17 are deasupra cabinei pilotului un afisaj electronic care indica statia finala, in cazul acestui autobuz, e “Cimitir”…ma intreb ce o scrie la intoarcere…

in drumul lui, trece un pod, apoi intra intr-un tunel si in final ajunge la cimitir…se intoarce pe acelasi drum…

pe un stalp in bucuresti un afis al timpurilor trecute spune ca “eroii nu mor niciodata !”
probabil ca acesti eroi nu iau niciodata autobuzul 17 din sibiu

cobor la metrou, card, acces, lumina, apoi se deschid usile, intru, trec prin tuneluri, in general nu ma uit pe geam, dar cand ma uit, vad alte linii, lumini din cand in cand si pustiu, apoi ies, merg o portiune, intru pe o usa, apoi urc alte trepte, o alta usa cu portar, un coridor…
cateodata chiar mi-e dor de mici nimicuri
un telefon suna, ma gandesc la matrix…ridic…

Faust

Posted: March 23, 2008 in teatru

faust_000thumb.jpg

Hala industriala dezafectata, un cearcaf mare in loc de cortina, ziare pe jos, multimea ce asteapta cu sufletul la gura…un domn imbracat in alb cu un paianjen pe umar trage cortina cu un ras grotesc…incepe…
O sala de clasa, savantul isi incearca din experimente, cu toate astea e batran si dedicandu-si viata stiintei a uitat sa traiasca…si-ar da orice ca sa o faca acum, cand a mai ramas atat de putin…
Mefisto(interpretat admirabil de Ofelia Popii) aude si ii propune o intelegere…clasicul, sufletul lui pe cealalta lume contra ceea ce isi doreste in aceasta…asa ca intinereste, se indragosteste din nou, obsedant, bolnav de Margareta, o multiplica in vis si totusi pierde ceea ce isi dorea cel mai mult si de aici incepe nebunia…Diavolul il cheama pe Faust si totodata pe noi spectatorii, undeva in spatele scenei, intr-un iad improvizat… zburatori, decadenta, ritual satanic, zoofilie, sodomie, pedofilie, tot ceea ce e mai sinistru in materie de sex expus in fata spectatorilor, violenta, focuri, sinistru, grotesc,oameni plini de sange pe haine purtand capete de porci, desene pe pereti, schele completeaza imaginea …doar doar l-ar face sa-si gaseasca o alta persoana de care sa se indragosteasca…refuzul, incalcarea pactului, moartea lui Faust, totul explicat cu un numar mare de actori, elevi la scoli de arta, copii…spectacolul e grandios, regizorul a urmarit ca toate elementele sa fie in exces, dar modul in care a facut-o te lasa pe moment fara cuvinte …
In final, dupa ce iesi, iti vine sa vorbesti, sa intrebi, sa iti justifici modul de gandire, sa vezi daca si altii au inteles acelasi lucru, sa asculti alte pareri…pt toti insa e clar, spectacolul e altfel decat tot ceea ce au vazut pana acum.

Beirut-Nantes

Posted: March 17, 2008 in ce mai aud

Muzica strazii, voce, orchestra improvizata…as fi vrut sa fiu acolo…

getimgphp.jpeg

Vineri am vazut un film romanesc la reprezentatia lui de gala, premiera in Romania.
Nu mi-a placut, as spune ca e unul dintre filmele proaste chiar…in fond, ce mi-a placut cel mai mult la acest film(ma simt destul de aiurea s-o spun) a fost receptia de dupa, paharul de sampanie, pateurile, tartele…
Subiectul…. unul in care n-am crezut de la inceput. Doua femei iesite de curand dintr-un spital psihiatric, nu-si mai gasesc locul in Bucuresti si pleaca in Delta, unde una dintre ele si-a petrecut copilaria la bunici. Satul e unul uitat de lume, cu foarte putine case, mai nimic, un magazin, o crasma, un popa, un politist, un cimitir…majoritatea oamenilor s-au refugiat in alcool si peste toti exista speranta ca vor putea vinde pamantul unui investitor, care o sa le dea in schimb cate un apartament in Tulcea.
Cum respectivele se opun vanzarii, crezand inca in valorile traditionale mai mult decat in puterea banilor, conflictul e gata, la el acasa. Condimentat cu alcool, mancare de peste, filozofie de pahar, personaje care mai ies din mediocritate, cu un final previzibil, in care totul pare inutil, pot spune ca a mai trecut un film romanesc de la care n-am ramas cu prea multe. Modul de interpretare al actorilor, inca din spitalul psihiatric, a fost atat de neconvingator, aparenta boala psihica a uneie dintre eroinele principale, personajul invatatorului, false, ideea filmului, sigur intalnita si in alte filme, ca nebunia e mai prezenta la oamenii normali decat la cei bolnavi psihic, dialogul fara noima, m-au facut sa-mi pastrez convingerea ca in filmul romanesc, doar cativa regizori “tineri” tin sus stacheta. Doua vorbe de bine despre cei doi actori care au fost mai mereu beti in acest film, Nicodim Ungureanu si Ovidiu Niculescu, destul de convingatori, o vorba buna despre Mare Nicolescu care are momente in care ia filmul in mana si inca una despre neegalabilul si neobositul (de cand am vazut “a fost s-au n-a fost), Mircea Andreescu. Nimic altceva.