Cabana la munte

Posted: March 7, 2008 in cutia cu cioburi

Urcam aproape in fiecare iarna, cu schiurile in spate….imi spuneau mama si tata…probabil ca am mostenit ceva din dragostea lor pt munte, inca din copilarie, am invatat partia Muntelui Mic, am urcat cu ajutorul unui carlig si a betelor cu primul teleschi, apoi, cu unul mai modern, numit “T-ul” de la sezut in forma de litera T…, apoi am schimbat muntii, telecabinele, teleschiurile, gondolele…dar probabil asta-i o alta poveste.
Ma intorc la cabana, exista una draga mie, multi ani am tot fost la ea…era undeva mai jos de partie, avea 1 dormitor mare jos, de 6 locuri, alte doua camere pe colt, de cate doua persoane si inca 4 sus tot de cate 2 persoane, o sufragerie mare in care televizorul mergea cam fara rost, dar unde povestile curgeau pana tarziu in noapte….o mansarda, a cabanierului, in care mirosul de carnati si vin fiert persista.
Iubeam momentul ala in care ne intorceam de pe partie odata cu primele stele de pe cer, cu fetele rumene, obositi dar bucurosi, bine dispusi…urma o coada la dus, haine curate si calde, iar apoi nu doreai decat sa-ti gasesti un loc cat mai comod pt ca urmau povestile.
Sau cantecele…chitara, mai multe voci, ochii nostri, fetele putin bronzate, batute de vant oricum, parca nimic nu ne-ar misca, eram doar noi cu propria bucurie, fara de ganduri negre, ne prosteam, radeam, jucam carti, citeam, dadeam in carti, faceam pariuri tampite, ieseam pe afara sa numaram stelele, ne imbratisam, ne priveam, cantam iar, mai puneam un pahar de vin, mai aruncam o poveste cat si un lemn pe foc…si incet incet prietenii plecau la culcare…si tot imi venea sa mai raman …si era fascinant sa ramai, de dragul de a nu pierde ceva…si tot aparea ceva nou, iar discutiile erau parca mai aprinse, fetzele si mai arse de soare in lumina focului, apoi chitara suna din nou….mai un acord, mai o voce in noapte si lumanarile si mirosul de brad, grosul, subtirele(paturile mele), diversele betze, crengi, chestii calde, cate un fum….si patul apoi, umbrele brazilor care bateau la ferestre, sunetul de lemn, luna, ultimele dialoguri din pat, rasetele, visele care incepeu sa prinda culoare….dimineata, masa de dimineata, dulcea mahmureala, placerea de a lua schiurile si de a pleca pe partie pt inca o zi…in spate cabana, cu acoperis rosu, un fel de casa a piticilor vazuta de la distanta, printre brazi, undeva la marginea padurii, cu vedere la partie, la munte …

Comments
  1. chrysallidis says:

    cioburi facute din mii de stele
    formeaza un bulgare
    ce-n mintea mea, e chiar perfectiunea
    alba, ca un bulgare de zapada ce inglobeaza mii de farame
    visele noastre…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s