Treceri

Posted: March 24, 2008 in cutia cu cioburi

Cineva spunea ca tunelurile sunt treceri spre o alta dimensiune, mi-a placut asta, de mic mi-am tot spus ca poate mi s-a intamplat de un numar de ori sa schimb dimensiunile…de ce nu si podurile, mi-am spus? de o parte una, de cealalta alta, asemanatoare, vazute din acelasi unghi pot fi una si aceeasi, desi poate ca si…usile? ce se afla de cealalta parte? in mare, acelasi lucru care se repeta, acelasi birou, aceeasi casa, acelasi bloc, magazin, lift…de alte ori insa nu stii insa ce se afla de cealalta parte, cateodata chiar e mai bine sa ramana asa…de alte ori, curiozitatea, necesitatea, chemarea iti mai aduc o alta si o alta intrare…deschid usa, devin confuz, ce e in spate? un sat, un oras, un gand, aproape nimic si in acelasi timp poate totul…
un munte e in general la fel, isi schimba vegetatia, culoarea, dar si urcatul si coboratul de pe el nu poate fi niciodata la fel, e de fiecare data altfel…alta dimensiune? nu, aberez, nimic din toate astea…
as trage un fum…

metroul e mai mereu in tunel, o lumina de la distanta, plin de oameni sau gol la ceas de seara, plin de ceasuri electronice, de banci murdare, de afise…opreste, coboara oameni, urca altii…dispare iar din raza de viziune, apare un altul, niciodata cica tot acelasi…dar eu nu stiu asta, poate e doar un film reluat la nesfarsit pana ajung sa-l iau si apoi se schimba filmul…primesc varianta de interior…

in Sibiu, autobuzul cu nr 17 are deasupra cabinei pilotului un afisaj electronic care indica statia finala, in cazul acestui autobuz, e “Cimitir”…ma intreb ce o scrie la intoarcere…

in drumul lui, trece un pod, apoi intra intr-un tunel si in final ajunge la cimitir…se intoarce pe acelasi drum…

pe un stalp in bucuresti un afis al timpurilor trecute spune ca “eroii nu mor niciodata !”
probabil ca acesti eroi nu iau niciodata autobuzul 17 din sibiu

cobor la metrou, card, acces, lumina, apoi se deschid usile, intru, trec prin tuneluri, in general nu ma uit pe geam, dar cand ma uit, vad alte linii, lumini din cand in cand si pustiu, apoi ies, merg o portiune, intru pe o usa, apoi urc alte trepte, o alta usa cu portar, un coridor…
cateodata chiar mi-e dor de mici nimicuri
un telefon suna, ma gandesc la matrix…ridic…

Comments
  1. boldis says:

    pe mine la chestia asta cu tunelele cel mai tare ma enerveaza ca nici macar nu e o chestie de alegere, adica nimeni nu-ti va lasa alta optiune. nimeni nu te intreaba, stiti urmeaza sa trecem printr-un tunel, ce parere aveti/? sunteti de acord? sau ocolim?
    nu avem privilegiul asta.
    daca as putea alege as spune: cred ca e mai bine sa-l ocolim. daca nu se poate ocoli se va salta. vor fi instalate dispozitive de zbor. dar un tren nu e un avion, ba!, ce tare-i asta! ce avioane are in cap, asa mi-ar putea replica nashul cu chipiul dat pe spatele cefei lui de ceferist, nu ma intereseaza, i-as replica. prin tunel nu trecem, vrei sa-tz compostez urechile? ia da compostorul ala incoa…
    si in principiu as inchide tunelele si celelalte dimensiuni la care acestea ar putea duce. le-as dinamita. si as pune la fiecare gura de tunel cate un panou care sa le comunice curiosilor ca daca vor sa viziteze alte dimensiuni pot sa mearga la sibiu si sa ia direct autobuzul 17. si odata cu tunelele as termina si cu cei care au ramas blocati in ele, fara ca nimeni sa-i intrebe daca sunt de acord sa ramana blocati acolo, pentru todeauna…. si nu stiu ce sa mai zic…

    io am intrat ca sa-ti las niste muzica surpriza. dar m-am luat cu vorba🙂 te salut

    http://www.mediafire.com/?rdrymw1qzin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s