Spovedanie la Tanacu

Posted: May 14, 2008 in teatru

Am gasit foarte greu loc la ultima piesa semnata Andrei Serban, fiind unul dintre zecile de beneficiari ai bunatatii aratate de Dorina Lazar, care desi nu mai erau bilete, a inteles dragostea fata de teatru a oamenilor care stateau pe la usi…si a mai deschis pret de un putin usa.

Odata intrat, chiar daca nu mai gasesti un loc pe scena(pt ca acolo e totul masat), beneficiezi de ajutorul regizorului care mai formeaza cate un rand de oameni care sa stea pe jos in fata primului rand de bancute…spunand asta, vreau sa spun ca oricum ar fi fost spectacolul, probabil ca mi-ar fi placut macar un putin. N-a fost cazul insa sa ma folosesc de acest avantaj. Teatrul, facut dupa cartea cu acelasi nume, e oarecum un experiment, un teatru cu insertii de imagini reale, o oglinda a realitatii trecute, suprapunand peste imaginile de arhiva, jocul actorilor. Decorul e minimalist, subiectul cunoscut, hulit, dezbatut si …ca si in teatru, toata lumea are o parere despre ce s-a intamplat la Tanacu. Iar ceea ce urmeaza ar fi ca un fel de reconstituire a evenimentelor, o vedere din mai multe unghiuri si o convingere ca fiecare parte, detine o bucata de adevar. Exorcizare, gafa medicala, neglijenta, soarta, nebunie sau doar poveste in spatele acestui caz….ceea ce ramane, oricum te lasa cu un gust amar, parte din vinovati, sunt inca liberi(ca de obicei) iar nevinovatii platesc intr-un fel sau altul…probabil ca in acest caz au gresit cu totii, din pacate au ajuns sa plateasca doar cei asupra carora, a arunca vina pare cel mai simplu. As sublinia, pe langa stilul mai nonconformist al spectacolului, pe langa modul gen flashback, de a trece de la o marturisire, la o reconstituire si apoi chiar la desfasurarea actiuni, ca jocul actorilor face ca spectacolul sa fie unul aparte. Probabil ca sunt multe de spus(mi-a placut folosirea a doua personaje pt intruchiparea aceluiasi personaj, doar ca sa demonstreze, cred, ca acel personaj are mai multe fete, personalitati si la fel , perceptia lui este diferita in acceptiunea oamenilor) cel mai bine insa cred ca as reveni asupra subiectului intr-o alta zi mai cu soare, dupa ce se mai aseaza putin lucrurile in minte si apar ideile. Doar pt un putin m-as intoarce insa in final, unde acel panou, care interzicea altor religii sa intre intr-o manastire ortodoxa, a mai demonstrat inca o data rolul bisericii si puterea ei in sanul comunitatii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s