Archive for June, 2008

Timisoara doar un putin

Posted: June 27, 2008 in ce mai vad

Piata Unirii, cladiri colorate, vreme schimbatoare, ploua putin apoi imediat iese soarele….sunt flori pe la balcoane, terasele se deschid incet incet, aleg un ceai de menta, porumbeii isi fac turele ca pe un ceva firesc, oamenii poarta culori vii, se vorbeste in sarbeste la un colt, in maghiara la un altul, in germana nu am auzit inca…dar am vorbit eu cu clientul firmei pt care lucrez. Imi imaginez un ecran gigant, o atmosfera chill si un film care sa ruleze pt amatorii de cinema. Ceva imi lipseste insa, in toata atmosfera asta ca de sarbatoare, orasul si-a deschis larg portile, totul pare perfect, nelinistile au plecat de mult la plimbare, visele par sa prinda curaj, cuvintele se leaga si totusi…o bucatica, un ceva mic, un ceva doar…poate e doar o stare de oboseala care nu-mi permite sa vad totul cu alti ochi…O sa vina plimbarea prin complexul studentesc, intalnirea cu prietenii, alte si alte lucruri…ceasul arata si 12:33, pomii se misca putin in vant, picura marunt, as vrea….da…tare mult as vrea…sa ma redefinesc….ce gand tampit, fara sens, fara drum deschis…cine stie, ca si cum ceva ar sta in aer…aleg Carturestiul, pt perioada in care ies din piata, mi-a fost dor de acest oras…viata merge inainte…

Advertisements

Belgrad, o zi

Posted: June 27, 2008 in ce mai vad

Drumul cu trenul spre Belgrad e o aventura, in plina vara….intri in compartiment, iti pare mai mare decat unul normal, dar mult mai murdar, asternutul e asezat, mai primesti o patura extra(din care praful iese la orice miscare), usa se inchide cu greu, dulapul cu oglinda, pare nedeschis de mult timp, foarte putina lume insa, te intrebi daca e trenul bun…pe parcurs se mai populeaza incet…
Durata e anormal de lunga, dupa ce ajungi in Timisoara, apoi in granita, mai esti constient ca mai ai maxim 100 km…dar in vama stai, iar de dupa granita trenul se transfomra in personal, asteptand multe trenuri, stand aiurea in camp, astfel ca, dupa 14 ore de drum , inca una intarziere cu soarele batand puternic in geam, pare o nimica toata…
gara e murdara, dar pitoreasca, un restaurant flancheaza in partea dreapta, plin ochi inca de pe la pranz…se serveste plescavita si bere…traversam, hotelul modern, aproape de gara, de design, parca nu se potriveste in peisaj….in fine, receptionerii sunt cei mai misto receptioneri intalniti de mine…amabili, serviabili, perfecti….desi cazarea e pt o noapte, se ofera lejer sa ne lase camera pana plecam…macar sa mai prindem un dus…ajung in camera, mi-e somn, dar nu pot sa dorm…trebuie sa fug rapid…
Strazile in panta imi plac, pe alocuri cate o cladire bombardata…mult prea cald, hotelul moscova e puntul de reper, totul se invarte in jurul lui…tot acolo ne si ratacim…dar remediem cu un tramvai fara bilet(vatmanul nu avea sa ne dea rest)…pauza…multe persoane, multe opinii, interesant si nu…in fine, mancam, ce foame imi fusese ….vita cu prune, interesant, dulce, bun…
Dunarea pe seara, o cazemata transformata in parc, multa lume, se canta, se sta tavalit in iarba, pe banci, pe scaune, se priveste in larg, cuplurile se ascund pe la colturi, cad in cate o imbratisare nebuna…ochii iti alearga, vrei sa vezi, sa cuprinzi si totusi oboseala cheama …mai tragi de timp, mai cate o inghetata de fructe, diverse magazine in graba, iar la terase incepe meciul…
O strada centrala plina de oameni, belgradul traieste…si traieste bine in noapte….inchei cu pleskavita, de pofta, “doar doua guri” transformate in noua…poate chiar mai multe…
Unii abia atunci ieseau in oras …dar mai exista o zi care se va finaliza cu un drum lung, inceput prin soare, incheiat dupa 15-16 ore in Bucuresti…

Sigur Ros-Glósóli

Posted: June 17, 2008 in ce mai aud

Pt ca sunt in the mood cu aceasta formatie…inca o piesa, asa, ca de inceput de zi, chiar daca pare sfarsitul uneia…

Heima

Posted: June 17, 2008 in filme

Heima este un documentar despre intoarcerea acasa. Membrii formatiei Sigur Ros, se intorc, dupa un turneu lung si obositor, in linistita Islanda, unde au ideea de a canta in zone mai putin cunoscute, in saturi pierdute in peisaj, in cate un port parasit, pe langa cateve locuinte, lasate in seama naturii, in cate o sala, pe cate un camp cu munte in spate…in fond, peste tot, cand aveau chef, se opreau si cantau pret de o vreme…Imaginile si muzica merg mana in mana, apar lucruri stranii in peisaj, imagini ce par nepamantene, frumusetea rece, a singuratatii, bucati de stanca, de gheata, cate un ochi de lac….si totul pe un fond muzical care te tine in scaun…Comentariile, protestele impotriva poluarii mediului, faptul ca au vrut sa faca aceasta serie de concerte, fara nici un ban, doar ca sa-si demonstreze dragostea fata de muzica si fata de cei care le sunt aproape….Cred ca in fond, e un documentar despre Islanda, cu peisajele-i de vis si muzica de pe alta lume…o mostra, mai jos

Un barbat cu un ciorap de dama tras pe cap iese dintr-o masina infima cu numarul 17 imprimat pe portiera…are un aer grav, pare sa-si potriveasca arma in mana…
in fata privirii lui, o cafenea, la marginea unei autostrazi…ciorapii par sa-l jeneze, dar continua sa mearga…brusc se loveste de un stalp si cade…
Si de aici incepe totul….
Un copil sinucigas e salvat de la moartea pe care si-o dorea de rapitorii care doreau rascumparare…
Niste rockeri, mari rivali in tinerete, se intalnesc dupa multi ani si incep sa-si aminteasca de perioada de glorie…
Cativa fosti gansteri, ajunsi acum foarte batrani isi planifica o ultima lovitura…
finalul ii aduce pe toti in acelasi loc intr-un fel sau altul…

Sunt cateva povesti, filmate in alb-negru, care incep sau se termina in acea cafenea, povesti pline de umor, legate intre ele printr-un fir subtire de ata…cu personaje pitoresti care aduc sigur prin tragic-comicul afisat, zambetul pe fata spectatorului…
Pt mine a insemnat mai mult acest film, mergeam la el cu gandul rascolind prin copilarie, cand am inceput sa cochetez cu acei gansteri cu fata umana, un fel de haiduci, de oameni care isi fac singuri dreptate cand mandria le e calcata in picioare, acei gansteri simpatici, care te cuceresc printr-o replica, printr-un zambet, printr-o simpla ocheada….
probabil o mare parte din timp, mi-am dorit la randu-mi sa fiu ganster, poate de aceea, cand am vazut o serie de pseudogansteri, aveam senzatia ca ceva mic, foarte mic din mine, ar fi acolo…pe ecran…

Tiff 007 (5)

Posted: June 7, 2008 in cutia cu cioburi, filme

O alta zi la Cluj, inceputa cu un film spaniol, trist si fara noima de la care am iesit. Cred ca a fost festivalul de la care am iesit de cele mai multe ori…probabil ca n-as fi facut-o, daca nu as fi avut solutie imediata pt iesire…astazi am iesit de la filmul “Beneficiile plansului” cat sa prindem 30 de minute din exceptionalul documentar “Podul de flori”. Au urmat scurt metraje romanesti, unele foarte reusite, “Interior. Scara de bloc”, ” Valuri”, “Fatza galbena care rade”, “Radu+Ana”…altele doar ciudate, fara sa le fi gasit mesajul, fara a le fi simtit intr-un fel…Un sandwich cat sa ne puna pe picioare, un suc, premiatul la Cannes, “Megatron”(cred ca ar trebui sa-l mai vad odata ca sa scriu despre el, sau macar sa-mi adun gandurile) si apoi foarte aplaudatul Boogie, pe care am sa-l tratez tot separat.

Kumm au inceput sa cante, e o senzatie misto, oarecum de nedescris, canta atat de bine si eu sunt totusi cu spatele la ei, cu ochii in calculator, cautand cate ceva, adaugand inca un cuvant, visand, cautand, visand iar, fara noima, fara sens, fara ganduri aiurea…sau cu ele, imprastiata, in acelasi timp, vraiste, mi-e dor, mi-e dor de tot ce am vazut aici deja, pana la anul mai e atat de mult…terasa se misca, la fel si luminile si blitzurile…inimile cauta sensul melodiei, iordache isi lasa saxofonul sa vorbeasca, oigan chitara…totul suna atat de …mi-ar fi placut sa fi aici, oricine ai fi, calatorule…

Maine, ultima zi de tiff 2008…

Tiff 007(4)

Posted: June 6, 2008 in ce mai vad, filme

Ploua la Cluj, cu stropi mici, dar reci…lumea intra in cinematografe, dar parca s-a mai pierdut din euforia inceputului. Stam la terasa, cunosc un jurnalist, beau suc, ma mai uit pe program…au fost scurtmetraje romanesti, mi-au placut unele, altele nu mi-au spus nimic, apoi imediat un film rusesc, “Nimic personal” de la care am iesit…nu mi s-a intamplat de mult sa ies, dar prea era static, fara nimic parca, o actiune care nu e actiune, dupa 40-45 de minute  in care parca totul era ca la inceput am zis ca mai bine mananc ceva(mi se facuse foame). Se vorbeste despre un documentar mexican, shakespeare colt cu victor hugo, probabil e urmatorul pe lista iar seara se termina sigur cu “Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu gangster” si asta pt ca de cand ma stiu, simpatizam oarecum personajul negativ…acum imi doresc sa vad cum e sa te intalnesti cu altcineva care isi doreste acelasi lucru…

S-a oprit ploaia, aerul a ramas rece, linistitor, pe un pod, un cuplu se saruta cu foc….pe o straduta laterala, doi batrani cu carucioare de piata vorbesc despre vremurile apuse, din zbor prind o discutie in care o doamna vorbea despre Heliade Radulescu, cred ca n-am mai auzit de la profesoara de romana vorbind despre el si acum, in doua zile, am auzit de doua ori pronuntandui-se numele.

Visez la o zi mai buna, la putin de soare, la un ceva din saptamana trecuta, la o plimbare linistita prin ploaie, la imagini care sa ma fascineze si mai mult, la un film care sa ma opreasca in scaun si sigur…la tine, calatorule…daca gasesti un drum spre cluj, apuca-l, se termina tiff-ul in doua zile.