Archive for September, 2008

Daydreaming

Posted: September 28, 2008 in cutia cu cioburi

Ma fascineaza mult acest titlu, nici nu stiu cu ce pot sa-l compar, dar daca as scrie vreodata ceva, exact asta ar fi ideea, un vis in plina zi….as lua visul, daca m-as intalni cu el….as merge mai departe.

Un ajutor de la Massive Attack …

http://www.youtube.com/v/SHj2i6dlVZU&hl=en&fs=1″></param><param

Celor de departe…

Posted: September 28, 2008 in cutia cu cioburi

M-am intalnit cu un fost coleg de scoala intr-un bar cu muzica buna, ascuns printre stradutele din centrul Bucurestiului…pe unde a mai mers, ce a mai vazut, ce l-a impresionat, a trecut repede…apoi colegii, aproape rand pe rand, ca si cum am fi strigat un catalog invizibil, de parca aveau sa intre imediat pe usa, ca intr-o scena de teatru absurd, imaginile imi jucau prin fata ochilor…un zambet la colt de gura, aproape o lacrima, o incruntare…

Am luat o bere neagra, buna de altfel, povestile curgeau ca unse, dar parca suntem la varsta in care ne macina maruntisurile, nimic nu merge cum ar trebui, iar noi, desi acceptam ca ne schimbam, suportam tot mai greu schimbarile celor care au stat aproape…poate chiar in banca de langa, sau in cea de la geam…orasele mici te strang si te pierd in ele, cele mai mari iti aduc lucruri zeci care sa te faca sa uiti, apoi te strang la randul lor intre aceste lucruri, apar alte persoane in viata si totul pare altfel…invidia e mult mai prezenta intr-un oras mai mic, unde esti comparat tu cu cel care erai in scoala, asa esti stiut, aici schimbarile apar mai greu, dar exista asa, un soi de automultumire, de conservare, de pierderea intr-un tel, apoi, probabil imediat, de uitare…

Mi-e dor de Marius, colegul de banca, n-am mai vorbit de multi ani cu el, mi-e dor de acel Marius, care te facea sa razi cand nimic nu reusea sa te miste…apoi mi-e dor de internatul lui Sasa si Duco, de pasele de gol primite de la Sasa, de fotbalul din curte, de baschet …mi-e dor de curte, de starea aceea in plina vara, cand noptile se incheiau invariabil pe teren, obosit dar linistit, numarand stelele…

Toti au cate o problema, fiecare se plange de ceva, aparent, de la distanta, nu se vad asa usor si profund partile negative, vezi numai superficial sau vezi numai o parte…dar cand auzi povestile, ceva din tine sufera alaturi de cei de acolo, ceva din tine ar vrea sa faca orice ca sa aduca acel zambet inapoi pe cate o fata, apoi pe alta…si totusi tac, ma afund in ale mele, uit, vad si nu vad, caut si nu mai caut, doar merg, mai merg putin pana sa-mi spun: cum ar fi sa stau putin?  asa…apoi sa ma intorc…si ciclul se repeta, uit iarasi de ce am stat si undeva probabil si eu m-am schimbat.

Intr-un timp, imi parea ca nu traiesc propria viata, ca ar fi a altcuiva, ca traiesc bucati din vietile altora…incet incep s-o traiesc, cu bune si rele, plina de vise care n-au fost a mele si plina de ganduri pe care nu le recunosc…dar, vad ca si altii traiesc vise, avute de mine in trecut, ganduri pierdute de mine in nopti mai reci…prin urmare, ne schimbam usor, alegem drumuri, cautam iesiri, intrari, ne abatem chiar de la normal…

Oare pe unde te poarta pasii cand nici tu nu stii directia in care vrei sa mergi ? Iar singurul raspuns firesc, nu-i asa, calatorule, e , merg inainte…

Transport in comun

Posted: September 24, 2008 in ce mai vad

Alerg dupa un tramvai, opreste(ma mir !) dar aflu imediat ca e capat de linie…incep sa reinvat zona in care stau, in fine, astept ca tramvaiul sa porneasca iar intr-o noua cursa…soferul coboara pentru a i se semna o fisa de parcurs …apoi sta, mai vorbeste putin, comanda o cafea(ironia e sa vezi prin geam cum si cat de relaxat e !) in fond, de ce s-ar stresa? Trebuie doar sa conduca un tramvai, ce daca sunt oameni care asteapta, linistea inainte de plecarea in cursa e sfanta…dupa 10 min, un batran isi pierde rabdarea si paraseste “corabia” injurand….noroc cu un alt tramvai, care era ceva mai grabit…

Pe metrou, intr-o aglomeratie de dimineata, din aia de nu prea poti misca, un domn trecut de prima tinerete isi face loc din coate spre un loc ramas brusc liber….din pacate, o tanara ii sta in cale, intamplator, drept pentre care e impinsa, bruscata, amenintata…si dupa ce s-a pus jos mai si afirma ceva de genul : “sa-mi cer scuze? niciodata ! “. Figura se transforma toata intr-un ranjet, incheie : “curvele dracului”.

Duminica am urcat intr-un tren intercity Cluj-Bucuresti cu gandul de a ajunge cat mai rapid acasa. Din cauza unui alt tren deraiat la Sinaia, am ajuns cu o intarziere de o ora si jumatate. Nimeni insa nu si-a cerut scuze, nu a incercat sa explice situatia…ca si cum ar fi ceva firesc, intarziem, mergem mai departe…sa fim bucurosi ca ajungem…

Pe traseul de 80 de km dintre Cluj si Zalau, trenul face 3 ore si aproape 40 de minute, microbuzul 2 ore si jumatate iar masina normala, daca e bun soferul, undeva putin peste o ora(ca sunt serpentine multe)…dar duminica nu merge microbuzul, “ca inca nu au plecat studentii la scoala” si trenul are niste ore imposibile, pana la 7.30 dimineata sunt 2-3 trenuri, apoi inca unul-doua dupa ora 13, ca de ce ai ajunge mai repede in Zalau?

Tot in Zalau, sunt circa 350 de taxiuri si multe multe masini asa ca strazile-i sunt aproape cu ale Bucurestiului de aglomerate, zgomotul raportat la numarul de populatie, mai mare, ….

Mi-e cam somn, meciul curge pe un ecran de aproape, mergem mai departe…noapte buna, calatorule…

Tarziu, intr-o noua locatie unde inca nu-mi pot face laptopul sa mearga, asa ca scriu de pe un desktop care intr-o prima faza face ca un avion la decolare,  mai atrag si eu atentia asupra evenimentelor care merita atentia in opinia mea in urmatoarea perioada.

De astazi, 19.09.2008 intra pe ecrane “Boogie”, ultimul film a lui Radu Muntean avand ca tema principala trecerea de la tinerete la maturitate.

Tot de maine, la Elvira Popescu, o sa fie si extraordinarul “Pod de flori” al lui Thomas Ciulei.

Leonard Cohen duminica, mda…alte multe alte formatii anuntate pana la sfarsitul anului(o sa mai revin cu amanunte) dar pt mine evenimentul numarul 1 este concertul “ciudatului” Tricky, cu al lui sound trecut prin masssive attack si slefuit cu ajutorul mai multor vedete …

A reaparut revista “Republik”intr-o forma asemanatoare cu cea din trecut ,  cu idei noi si colectiv mai necunoscut , continua si “rekino” pe internet …prin urmare, o sa fie competitie intr doua curente de gandire care aduc tot ce e mai pe bun pe piata in materie de arta pusa in pagina…

Ma cam scurg…trag draperiile si stelele apar brusc, printre norii de ploaie…noapte buna, calatorule…..

In zilele trecute s-a decis sa fim mutati, cu toata echipa, intr-o alta cladire. provizoriu, o luna, doua…nimeni nu stie exact, cert e ca in locul nostru o sa unifice o echipa mai mare…asta e, asa stau lucrurile….ca o prima consecinta insa, a trebuit sa ma deplasez la fata locului, sa vad cum imi asez echipa, sa testez reteaua, programele si tot ceea ce tine de “bunul mers al lucrurilor”. Asa stand lucrurile, mi-am creat un grup de “comando” adaugand si ceilalti doi membri care nu fac parte din “sexul frumos” si am iesit cu calculator, telefon, monitor, cabluri de retea, alte cabluri mult prea usor de portari…am spus ca asa, putem scoate din firma toate calculatoarele, nimeni n-ar banui. La fel si intrarea in celalalt sediu, poti pune usor o bomba, portarii nu te vad….doar intri, e simplu…

Trecand peste asta, locatia pare mai linistita, geamul mai mare si aerul pare mai primitor…dar e o mutare iar eu in ultimele zile numai asa ceva stiu…casa ramane goala dupa ce ti-ai luat “hainele”, cumva imi pare trist totul…dar mergem mai departe…

Un taxi la scara, alte bagaje, alta plecare, alte ganduri lasate in urma, alte vise la usa…o alta casa, o alta scara, un alt bloc, o alta persoana, aceeasi, o alta mutare, aceeasi, alte case, aceleasi, alte mutari…aceleasi…negrul muta si castiga? Inca nu

Undeva in memorie, matusa mea ii dadea mat cu doi cai unui celebru fost maestru al sahului…al meu unchi, care in mod normal o batea 5 partide din 7…dar se mai intampla, a fost doar o mutare …cine stie ce-ti aduc urmatoarele mutari…nebunul de negru muta…mai vedem…

Nu ne lua in seama

Posted: September 8, 2008 in filme, recomandarea zilei

O recomandare din goana calului, pt cei care vor sa vada un film interesant, este acest film italian, despre grijile unei familii instarite. 3 frati, un chitarist suparat pe viata, o frumoasa ingrijtoare la delfinariu si cel pe spatele caruia a ramas afacerea de familie. Rolurile se schimba incet incet, iar filmul te poarta printr-o italie in care toti se cearta cu toti si in final se imbratiseaza si mai beau un pahar pt a merge mai departe. Mi s- parut extrem de optimist acest film, pt ca oricat de gri ar fi fost situatia, intregul, adica, ei ca familie, functiona de minune.

In ultimul timp, daca l-as adauga si pe “Fratele meu e fiu unic”, despre care inca n-am scris, dar mi-a lasat o impresie extrem de puternica, as spune ca italienii au un cuvant greu de spus in cinematografia europeana. Oare cum e ” Il divo” ?

Intoarcerea la poveste

Posted: September 3, 2008 in ce mai iubesc...

Draperiile erau trase, luminile blocului din fata lasau tot mai putine umbre, pe perete, pictase luna si mii de stele , rotise lumea de cateva ori, mai pusese o luna, poate chiar si inca un soare si sigur mii de alte stele…zambea, atenta la tot mai scurtul dialog, ochii li se inchideau treptat, proiectiile aratau imagini care puteau aduce visele acasa…isi dorea o gutuie, a primit o privire plina de lumina, a luat-o , ca si cum darul ar fi fost doar pt ea…s-au asezat pe spate, tavanul parca s-a dat brusc la o parte, lasand, peste camera bolta unei ultime nopti de vara…vantul anunta un nou anotimp frunzele se colorau inca mult prea rapid, de parca anotimpurile isi faceau timp sa apara de doua ori in acelasi an…doar necuvinte acum, o camera fara tavan, cateva stele si-o luna, de jur inprejur, degetele care-i cautau nelinistile, mana lui ce-i atingea fruntea si parul lasat de capul lui…si-ar fi dorit o alta viata? nu, niciodata nu s-a gandit la o alta, visa doar s-o modeleze pe a sa, sa o faca mai…a lui, o privire calda, o poveste cu un cal, iesit de nicaieri, adormise zambind, iar cand s-a trezit era in drum spre serviciu…