Archive for October, 2008

Cativa pasi…

Posted: October 30, 2008 in povesti de cateva minute

Undeva intre vis si realitate, cu un ochi inchis aproape in totaliate, cu unul abia mijit, mic, adormit…imi imaginez de cateva zile un impact dintre doua masini, loveste in lateral, geamurile se sparg, multa sticla si apa, de la ploaia de ieri. Lumina imi pare prea puternica, zgomotul prea mare, odata cu varsta, parca totul pare mai greu…ma plimb prin camera, imi iau un suc de portocale, ma plimb iar, fara sa ies din casa, ma plimb cu degetul pe o harta imaginara…si-mi imaginez un feribot ce merge departe, o ea si un el, pe punte numarand stelele, stransi unul altul, inveliti intr-o patura cu par de camila…

Noapte buna, calatorule, adorm iar….

Viata cu un idiot

Posted: October 29, 2008 in imagini salvate..., teatru

Teatru pentru mai tarziu

Posted: October 29, 2008 in recomandarea zilei, teatru

Luna ce vine Bucurestiul va fi “invadat” de teatru de cea mai buna calitate. Aveam pe de o parte festivalul national de teatru si pe de cealalta festivalul uniunii teatrelor din europa (acesta din urma tine mai bine de doua luni, din 11 oct 2008 in 21 dec). Din ce am citit, dupa gustul meu, m-as opri sa vad :

1) Calugarul negru  
2)  Lulu    se joaca la Sibiu !!!)

3) Un poem ridicol 
4) Hamlet 

5) Boala familie M  

6) Unchiul Vanea(cel facut de Andrei Serban)

7) Minciuna (regia Pippo Delbono)…aici nu stiu mare lucru, criteriul pt care imi doresc sa-l vad este ceea ce se spune despre regizor, “controversat si straniu”…probabil si spectacolul e la fel…

Sigur sunt si multe altele, eu astea mi le-am propus…tot ce o sa fie peste, o sa fie un castig…

Luand metroul de dimineata, m-am trezit “inconjurat” de foarte multi copii cu deficiente. Mergeau la teatru, erau cuminiti ca sa poata merge si maine, la un alt teatru. Fetitele se sculasera mai devreme ca sa isi faca ochii, baietii, la randul lor, isi facusera “tepi in par”….numarau statiile, se gandeau la micul baton de ciocolata si sticla de suc care aveau s-o primeasca, la fel ca orice alt copil. Undeva, copiii sunt la fel, oricat de mult viata ia pus la incercare. Pasiunea, macar in copilarie, pentru magia scenei, nu inteleg cum se pierde in viitor. Desi, probabil ca ochii machiati, rimelul si tepii sau freza, sunt doar un prim semn, un al doilea…trist cand incep sa uite.

Spre seara, undeva intr-un mall, alti cativa copii, se distrau de zor la Burger King, cu cate o coroana de rege din carton pe cap si hamburgeri cu cartofi prajiti…

Intr-un autobuz, doi copii, ce pareau frati, aveau cate un bandaj la cap, unul in stanga, altul in dreapta si brusc mi-am amintit iar putin de copilaria mea si implicit de Bogdi…

Mai tarziu, uitandu-ma la cate o pagina, am devenit matur si foarte doritor sa vad si eu filmul atat de celebru, dupa cartea lui Roberto Saviano, numit Gomorra.

Din pacate, in lumea in care traim, sa scrii adevarul poate sa coste foarte mult, in cazul de fata, o amenintare directa din partea mafiei, o sa-l marcheze toata viata. De ce? Pt simplul motiv ca undeva a reusit sa loveasca, sa arate o imagine care pare adevarata, pt ca, cineva a avut curajul sa spuna ceea ce nu se spune niciodata. Iar asta, trebuie pedepsit, zic unii.Ma intorc la film, il caut si sper sa-l vad cat mai curand…cartea a aparut la noi la editura Univers…sau cel putin asa spune site-ul autorului.

Tocmai trece o zi in care am vrut sa fac multe lucruri si n-am reusit mai nimic din ce mi-am propus…intr-un pub, cu o bere in fata, desi ma consider bautor de vin, am strigat pt un putin, la finalul meciului, Chelsea-Liverpool, 0-1….si am auzit iar, din sute de piepturi, you’ll never walk alone…si cred ca asa e si la mine…

Trip la Sibiu

Posted: October 20, 2008 in pensiuni, povesti de cateva minute

Foarte scurt a fost, cat o plimbare prin oras, un hotdog la botul calului si o piesa de teatru…apoi deja au venit gandurile de plecare. Drumul spre Sibiu e unul destul de lung, cu trenul e si mai lung, 6 ore, dar macar e infinit mai confortabil decat acelasi drum facut cu autocarul, chiar daca se castiga o ora. Prin urmare, zic asa, spre Sibiu, alege intotdeauna trenul, daca nu ai masina personala !

Pensiunea Kristine(str. Luceafarului nr 42), nici nu stiu daca sa o recomand sau nu, foarte controversat, daca ar fi sa pun totul in balanta, e undeva in zona garii, pe o strada, oarecum departe de centrul Sibiului, noaptea trebuind clar sa folosesti taxiul ca sa ajungi, camerele, 5 la numar, sunt cam la noroc, unele mai mari, cu balcon si geam, altele, cum am prins si eu, cu geamul in interiorul pensiunii, mici, cu podele care par sa fi luat apa, in care toate obiectele parea fi luate dupa sloganul “ieftin si bun”. Gazdele sunt insa amabile si prietenoase, zona linistita, iar curtea de apreciat. Aveau si wireless, asa ca, inca un punct plus. La acest capitol, s-ar putea vorbi si de bani, pt ca nu e nici scumpa.

Piesa “Viata cu un idiot”, vazuta a doua oara, mi-a adus mult mai multe semne de intrebare decat dupa prima vizionare, desi m-a luminat in mare parte la intrebarile pe care mi le-am pus, acum un an, aproximativ. Raman la parerea ca, teatrul din Sibiu, e la ora actuala, varful teatrului romanesc, iar piesa de fata, una din cele mai bune care s-ar putea face sau aduce in tara.

Abia am venit si am iar dor de duca…mai citesc un site, un comentariu, o cronica de film, merg la sport, visez, caut usi, vad cate un film, privesc in gol, ma caut…

In timp real…

Posted: October 16, 2008 in povesti de cateva minute

Daca ar fi ca doar pentru un putin, sa-ti lasi umbra unor minute dintr-o zi oarecare, aici, ar suna poate precum scartaitul unor roti. Tot ceea ce ai visat a stat in loc in momentul in care alarma telefonului anunta ora 7, as mai fi vrut sa lenevesc, ca intr-o zi normala, de munca, cand dinadins, imi mai mut alarma de 3-4 ori, astazi din contra, pentru ca, cronometrul interior e pornit deja, iar tinta s-a oprit asupra Sibiului, ar trebuiu sa prind un tren. Jos din pat, ma spal pe fata, las apa sa curga, deschid larg geamul, inima imi bate oarecum mai repede, o alarma de masina s-a pornit din senin, la fel s-a si oprit, un caine latra, o bormasina isi incepe jocul, ies de la dus, imi caut prin pachete si pungi dupa tricouri, ma uit pe geam, totul pare intunecat, doar un putin ma uit la ceas si imediat apoi, imi fac bagajul…un sandwich, aud gunoierii, inchid din geam, pun incarcatoarele, strang pungile, apoi iau o gura de kefir…banal, o dimineata cu ochii pe ceas, un tren asteapta, un slalom prin trafic, zambesc cu gandul la tine….urmele franei au ramas pe asfalt, atatat tot, au trecut minutele.

Nadrag

Posted: October 13, 2008 in povesti de cateva minute

Am luat trenul de dimineata, pe destinatie scria Lugoj, apoi imediat de acolo, cu o masina condusa de viitorul mire, ca la raliu, am parcurs serpentinele si drumul prost, pana la Nadrag. In fata casei mirelui, unde am facut un mic popas, ne-am lasat furati de peisaj, o stanca abrupta in fata, un deal, ce parea ca se pravale  asupra casei, undeva in spate…nu exista semnal pe telefon, decat pt cei care aveau cosmote, probabil dealurile ce au reusit sa tina la departare pana si semnalul…

O mica gustare, o cazare intr-un internat, curat, gol si fara apa calda, imbracarea in graba, pt ca eram in intarziere la nunta. 

Da-ul s-a spus in graba, pozele au inceput sa curga intr-un parc flancat de radacini de copac transformate in opera de arta si de alba ca zapada si ai ei pitici. Am intrebat cum sunt iernile pe aici, mi s-a spus ca sunt friguroase dar fara prea multa zapada in ultimul timp…poze, alte poze, drum pe jos, usor, lejer, pana la cantina unde se tinea evenimentul. Priveam in jur, oameni, care intr-un trecut nu foarte indepartat, au dus-o mai bine, acum, uzinele s-au inchis, populatia a migrat spre orase mai mari sau, peste mari si tari, cat sa castige mai normal, sa stranga niste bani, abia apoi, sa se intoarca acasa….

Trist loc, putini tineri, putine perspective, cultura populara, nici o deschidere…peisaj frumos, aer curat, izolat insa, pierdut printre dealuri, ramas parca undeva in trecut, iar iesirea din oras, pare una, cea prin care ai intrat, ca in rest pare ca se pierde in salbatic. 

Nunta, ca o nunta din Banat, cu mult joc, cu muzica care a tinut in priza audienta, cu hore, sarbe, uneori si muzica usoara, mancarea buna, oamenii primitori, calzi, vorbareti, unii,  dar si alunecosi, plini de ei, care asteapta din faptul ca au ramas pe loc, pt continuitatea orasului, respectul cuvenit, altii iar mirii…primitori, saritori si indragostiti, exact cum ar trebui sa fie oricine in acest rol…

M-a uimit insa cel mai tare conservarea, lipsa de informatie, ramanerea in urma a locului, pastrand din traditii, ceea ce e bine, dar neaducand insa nimic nou, ceea ce pt viitor, nu suna tocmai la fel de bine.

Daca ai fi ales odihna, rupt de lume, respirand in voie, plimbandu-te pe cele cateva strazi, probabil ca ti s-ar fi parut locul ideal pt o zi, maxim doua….in singurul bar, deschis noaptea, in afara de discoteca, oamenii se imparteau intre cei cu tricolorul pe piept si cei care blamau conditiile si Romania cu toate ale ei….si nicaieri nu vezi mai bine acest lucru ca la un meci…ieftin sa bei, mult fum, cald si in rest mai nimic, doar am venit pt nunta…