Sarbatori ?

Posted: December 25, 2008 in cutia cu cioburi

De cativa ani buni nu prea mai simt sarbatorile importante ale calendarului ortodox asa cum le traiam inainte. Parea ca totul sta in loc, bradul mirosea a brad, beculetele erau doar cateva, majoritatea in acel brad, prea putin pe strada, colindatorii erau numai in Ajunul Craciunului, nu de pe la sfarsit de noiembrie si pana in ianuarie, familia parca se aduna de prin toate colturile si statea impreuna la masa de pe care nu lipsea carnatii cu hrean, casul, painea de casa si vinul rosu. Prietenii ajungeau si ei, in colindat, cat sa te ia de acasa si sa mergi mai departe, zambeau,  erau aproape, primii fulgi parca tot  in acea noapte cadeau, totul devenea alb,  mosul era asteptat de toti copiii, chiar si de cel din  fiecare dintre noi, astia care am crescut putin…si parca totul in jur era linistit, magic, povestile curgeau la gura sobei si tot ai fi vrut sa nu se mai termine.

Astazi, prietenii au crescut si isi dau intalnire in barul cel mai bun din oras, orasul a crescut si toti pe care-i vezi,  ii vezi poate pentru prima oara, pretentiile au crescut si nici nu-l mai astepti pe Mos Craciun ca stii ca nu  vine…doar planifici, un nou an, revelionul cat mai departe si cat mai scump, o noua luna, o noua viata…e ora bilantului, uitandu-te in oglinda iti gasesti primele fire albe…iti dai seama ca padurea a fost taiata si vanduta ca sa te simti bine putin, iti dai seama ca pana si prietenii sunt prieteni, dar…si acest dar are sute de variante.

La o masa lunga, prietenii tai rad de zor stransi uniti prin tot ceea ce a fost odata…jumatatile, toate stranse una in alta, isi tin mainile in solduri definind viitorul comun…stau la un colt de masa si ma bucur de prietenii mei, dar nu mai am cuvinte pentru ei, ca doar facand un pas in lateral, am pierdut din filmul care se deruleaza de pe bancile scolii si acum nu mai stiu replicile…

Ciudat, anii trecuti eram undeva departe de ei dar gandul  ii cauta, aducandu-mi, macar parte din ei, mai aproape,  astazi, cand sunt aproape si ii vad, raman fara cuvinte si imi las gandul sa plece departe…

E tarziu, luminile s-au stins in Caransebes…doar noi doi, calatorule, undeva intre real si imaginar…alege visul…

Noapte buna, oriunde ai fi…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s