Cred ca exista un omulet care si-a facut casuta in copac, cred ca de acolo de sus, priveste in zare, viseaza poate la o casa mai mare, asculta muzica care-i place si doar cand e vreme buna coboara dupa provizii…mai cred ca in casuta exista un pat mic, un dulap mic, o masa mica, cateva scaune, multe carti mici si foarte multe cd-uri si dvd-uri adaptate unui cd/dvd player la fel de mici…exista si un televizor mic si foarte multi licurici se aduna noaptea in casa si asa casa-i luminata si seara… de undeva se aud U2, cu a lor one…omuletul da mai tare si danseaza
Archive for January, 2009
Cateodata iti vine s-o apuci pe cate o strada, felinarele sunt aprinse…e liniste, urmeaza iarasi iarna…cateodata fixezi cate un geam si esti curios ce e de cealalta parte…cateodata doar te intrebi daca ziua asta nu s-a tot repetat si tot ceea ce difera ar fi perechea de pantaloni din geam…
Ma obsedeaza piesa asta ascultata prima data la munte la sfarsitul anului trecut…inceputul, rupt parca dintr-o alta lume imi poarta gandurile departe, poate chiar la acelasi munte…enjoy
Mi-a placut mult sloganul gasit pe site-ul MȚR-ului si mai ales initiativa organizarii in fiecare ultima zi de miercuri din luna, a unor conferinte pe diverse teme adresate publicului larg(multumesc Bogdan). E o sansa sa stai fata in fata cu oameni pe care in mod normal ii stii doar din ceea ce citesti sau auzi si mai mult, acesti oameni iti plac.
Fara prea multe alte comentarii, eu as ajunge aici, daca as putea sa fug de la serviciu.
Cateodata imaginile se deruleaza pe rapid prin fata ochilor…
Posted: January 27, 2009 in cutia cu cioburi, UncategorizedO gasca de pusti la Unirii, modelati dupa eroii unui film punk de Dambovita, injuraturi adaptate la teren, violenta fara sens, intre membrii grupului, cercei, pantaloni murdari, mici tatuaje abtibild…dar mi-e ca majoritatea ascultau in ascuns Copilul Minune si Vijelie, iar Voltaj erau cel mult, pentru clipele mai dure…20 de minute langa ei timp in care au intrat si au iesit din magazin speriati de bodyguarzi, s-au certat pe mancare, pe tigari, pe care aduce mai mult “malai” de acasa, pe care face cinste…si cam atat…fetele, nici macar nu vorbeau de baieti ci incercau sa para mai baietoase si din punctul meu de vedere au si reusit…
Cobor la metrou, citesc cateva pagini, las cateva metrouri sa treaca pe langa mine, imi las gluga pe cap, din cauza curentului…personajele din stanga si dreapta se schimba, la fiecare metrou….doar eu si un cersetor ramanem…cu acea gluga pe cap, puteam usor sa ne inversam locurile…dar iau metroul urmator…in interior, alti pusti de alt stil, vorbesc despre jocuri video si ciocolata.
O copila de 3 ani e fascinata de mirosul mainilor celor de langa ea…miroase mainile tuturor femeilor, plangand daca nu ii sunt satisfacute poftele….apoi zareste o haina colorata si o vrea, o pereche de pantaloni la fel de colorata, si-ar dori-o si pe asta, o geaca colorata, cateva jucarii, le enumera….vrea tot…uita de miros si isi aminteste de dorinte….cobor…imi trag gluga…
Acasa, pe multe canele tv se vorbeste despre Ceausescu, ar fi avut 91 de ani…ce a facut rau, ce a facut bine, pareri pro si contra…intr-un cold al mintii vad o sala de clasa in care doi elevi ramasi de serviciu, peste ore, se bat cu creta si pana la urma fac ce fac si distrug un tablou al “marelui om” si rad pana ce un profesor in trecere ii atentioneaza si stopeaza debamdada. Iar cand ma gandesc la acea zi, zic ca a fost singurul lucru bun in existenta lui Ceausescu. Parca glumeam mai mult atunci. Acum totul pare mult mai serios….
Un samurai inchide programul, trage draperiile….noapte buna, calatorule.
Pentru impatimitii de film, pentru cei care se gandesc sa ajunga pe acolo, macar pentru un putin, pentru cei care nu pot ajunge, desi ar vrea, Berlinale editia 59-a si-a desavarsit programul.
E proaspat. Citeste si da mai departe.
Cateodata diminetile pot fi roz…poate de la antene…poate de la kefirul cu fulgi…poate doar pentru ca miroase a sfarsit de saptamana…sau poate de la un cu totul alt motiv…