Archive for February, 2009

De veghe

Posted: February 25, 2009 in ce mai vad, imagini salvate...

Cateodata chiar e asa…te trezesti brusc in noapte, ai visat sau nu, nici nu mai conteaza, dar parca un magnet te atrage la geam, privesti lung, vezi strada pustie, vezi lumina discreta si portocalie a felinarelor, adulmeci linistea, eventual vezi cate o lumina de la televizor, intr-un geam la blocul de vis-a-vis, poate chiar e lumina unei petreceri sau a unei persoane care nu are somn, de cele mai multe ori insa, sunt doar felinarele…saptamana trecuta a fost la fel, am visat ciudat, m-am trezit, m-am dus la geam, am privit…ningea…si pentru ca nu se putea termina asa, a mai aparut un element in decor…

 

Advertisements

There is a time and a place for everything

Posted: February 24, 2009 in 365

dsc_01141

Cinema Glendale

Posted: February 22, 2009 in ce mai vad

Sambata, pe o vreme ce combina fulgii de zapada cu stropii de ploaie si lasa vantul sa sufle, m-am urcat intr-un taxi si am cerut sa ajung la “Cinematograful Glendale” in Cotroceni. Acum 5-6 ani am vazut acolo “8 Mile”, filmul de debut al lui Eminem. De atunci nu am mai calcat in acel cinematograf si nici nu credeam ca am sa mai calc. Experienta de acum a avut un efect total opus asupra mea, auzisem ca s-a renovat sala, dar aici era vorba de ceva  mai mult. As spune ca din momentul in care am intrat in micul bar de la intrarea in cinema, perceptia s-a schimba brusc. Am dat aici peste niste oameni foarte amabili, cum nu exista multi in bransa comerciantilor din Bucuresti, am fost serviti promt, inclusiv cu un rand de bilete(la masa), ni s-a spus ca in caz ca nu terminam bautura, putem s-o luam cu noi in sala de cinema, comanda mea nici nu era in meniu, dar s-a improvizat din mers si a fost posibila…atmosfera era una prietenoasa, decorul nu cine stie ce, dar cald, plin de oameni care se simteau bine, plin de afise de cinema. In sala, ultimele 3 randuri sunt cu fotolii si masute in fata…loc imens sa-ti intinzi picioarele, spatare care indemnau la leganat. E drept ca in timpul filmului se mai plimba cineva cu o lada de bere prin fata primului rand, ca se fac comenzi la bar, ca mai apar unii altii prin sala, ca perdeaua de sub ecran nu e bine trasa si se vad lumini, dar undeva mi-am spus ca atmosfera e tare lejera si prietenoasa si vizionarea unui film in aceste conditii nu poate sa fie altfel. Pana la urma, chiar asa a fost.

Filmul, “Le Fils de l’epicier” nu a fost unul care sa-ti ramana mult in memorie, dar te-a plimbat prin peisaje de vis. Asa ca, pana la urma chiar a meritat.

O poveste care ne aminteste de trairile din adolescenta, de imaginile care te faceau sa nu stingi lumina, seara cand te culcai si de primii fiori simtiti atunci, in adolescenta, cand cea pe care o placi iti intoarce primul zambet. Inocenta, suspans, aventura…ai grija pe cine lasi sa-ti intre in casa !

 

Putin albastru pe la geamuri…

Posted: February 19, 2009 in 365

dsc_00661

Intr-o curte interioara, plantele agatatoare se pregateau sa cuprinda cladirea….inima era inca libera, mana cauta iesiri…acum, vantul bate puternic in geamuri, perdelele cu noapte sunt iar trase…doar cate o lumina vaga de afara …doar cate un zgomot scurt si infundat…noapte buna, calatorule…

dsc_05241

Prea cald sub plapuma, televizorul merge in gol, din aerisire din cand in cand mai strabare cate un mic zgomot, iau o gura de apa, imi pare ca toate proiectele mele sunt inca putin amanate, gandurile negre s-au adunat pe langa pat si nu ma lasa sa visez., imi scot tigara imaginara din pachet si trag un fum, imediat apoi inca unul, privesc ceasul, camera…as vrea sa privesc pe geam si la lumina felinarului as vrea sa vad cum ninge…desi in acelasi timp mi-am amintit ca ma plimbam aprope de un mal, in singurul vis amintit si apoi vedeam filme si doar pentru un putin miscam lumea in directia mea. Acelasi Berlin in poza…acelasi calator, noapte buna, oriunde ai fi.

Un film antrenant, care te tine cumva in tensiune din primul minut si pana in ultimul.