Picu, Norier si Katana

Posted: March 23, 2009 in cutia cu cioburi

Un domn respectabil ce purta  mustata, cu un pahar mai mult la bord, ne povesteste dupa o masa copioasa despre “grozavia” anilor trecuti, cand isi plimba cainele, aproape seara de seara prin unul din parcurile Bucurestiului. “Sa vedeti, bai, aproape doi ani l-am plimbat pe Picu, pe strazi, prin parcuri…peste tot il luam cu mine, devenisem de nedespartit”…omul si cainele, mi-l si imaginez pe Nea Melu, cu palaria putin pe spate cu cainele in lesa, sorbind din bere, la o terasa din Cismigiu…”….pana cand, intr-o buna zi, cand soarele ardea prea rau, l-am scapat,  fugise dupa un alt caine, la fel de mic, cu lesa prinsa de zgarda si nici macar o data nu si-a intors capul cand il strigam”. Dupa o ora de asteptare si-a dat seama ca Picu nu se mai intoarce….a mers spre casa, sperand ca poate, macar acolo…dar nu a fost si pana la urma s-a resemnat. Picu fugise in lume ! Probabil era un caine cu personalitate.

“Grozavia” s-a intamplat 8-9 ani mai tarziu, cand mergand cu doi nepoti impreuna la un circ, la un numar de dresaj canin, i s-a parut ca-l vede pe Picu….cainele, face tot felul de smecherii, sarea prin cercuri aprinse, aducea ziarul, alerga si sarea pe umar… in final, nemaisuportand, s-a trezit strigandu-si cainele,  care culmea, a reactionat la nume, uitand de rol si de orice os de motivare si a iesit in sala, sarind in bratele stapanului.

Nu stiu daca au ramas impreuna pana la adanci batraneti !

Norier e un caine alb, flocos, mic, simpatic si foarte prietenos, crescut intr-un apartament si rasfatat de toata familia. Nu cunoscuse marea dragoste decat poate in visele lui de caine…acest aspect insa avea sa se schimbe brusc cand Katana, adusa cu greu de departe, avea sa-i calce pragul.

Katana a trait mult in Spania, intr-un sat, unde pitorescul si plictiseala se impleteau cat e ziua de lunga…a fost caine tinut la curte, scos la mare, la plaja, lasat sa viseze. Intr-o buna zi, insa, stapana a decis sa se intoarca in tara si pentru ca o indragea asa mult, i-a facut actele necesare, i-a cumparat bilet special(mai scump decat al ei) si a facut din ea unul dintre putinii caini care ajung vreodata in aer, dar si unul dintre putinii caini care ajung in Romania, venind din Spania.

Cu Norier mai intai s-a mirosit, apoi timid, lent, dar pe zi ce trece, tot mai clar, s-au acceptat, s-au jucat si in final au devenit un cuplu in lumea cainilor. Casa insa a devenit prea mica pentru ei , asa ca, au fost trimisi provizoriu, la o ruda la tara…A fost bine la inceput pentru cei doi nedespartiti, aveau loc de joaca, aer curat si libertate…dar mizeria, aparitia purecilor, a bolilor, lipsa stapanei, duritatea noilor stapani i-au facut sa aleaga drumul…Iar acum undeva tot acolo sunt, pe drum, intre un punc si un altul, poate intr-o padure in drumul spre munte, poate intr-un alt sat mai curat si cu oameni mai primitori, poate incercand sa ajunga acasa….sau poate chiar, dupa o aventura si inca una, exact in Spania, la plaja…si daca nu si nu, cred ca ar trebui sa incerce la circ….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s