Plastilina

Posted: March 24, 2009 in imagini salvate..., teatru

dsc_03041

dsc_03191

Ploiestiul traieste prin cateva piese bune si o mana de actori care fac minuni la teatrul din localitate, pacat doar ca programul e facut fara ca cineva sa se gandeasca si la oamenii care nu vin din zona. Piesele din cursul saptamanii si chiar si cele programate duminica, lasa o multime de doritori pe dinafara. Cu greu am ajuns, duminica, sa vad “Plastilina” si oarecum tot spectacolul am stat cu ochii pe ceas ca sa nu pierd trenul spre Bucuresti. Piesa in sine urmareste povestea tragica a unui adolescent din orasul Kazan, pe nume Maxim, care incearca sa razbata intr-o lume marcata de violenta si mediocritate. Orfan, crescut de o bunica care penduleaza intre o realitatea cruda si un trecut mai bun, Maxim se agata de orice experienta cu zambetul pe buze, incercad sa vada in totul  o iesire si o parte buna. Tradat de prieteni, dat afara de la scoala, abuzat, certat fara a fi vinovat, adolescentul se refugiaza intr-o lume a sa, aparent mai buna, pacalit din nou sa iasa din ea, sfarseste incercand sa-si faca dreptate printre cei care nu au stiut niciodata ce e aceasta.

Un cuvant de lauda pentru jocul actorilor si inca unul pentru muzica, iese din tipare !

Nu inteleg insa un lucru la spectatorul roman ! In cazul de fata, e pus fata in fata cu o drama, o tragedie….rar poate apar aspecte de umor. De ce trebuie sa râdă continuu ? La Ploiesti asa a fost, spectatorul a venit ca pentru comedie si s-a comportat ca atare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s