Ce faci in caz de cutremur?

Posted: April 26, 2009 in cutia cu cioburi, Uncategorized

Vine pe nepregatite, simti doar cum se misca totul si ramai in general fara reactie. Sau cel putin asa e la mine, ieri, de exemplu, eram fix in pat, priveam absent tv-ul inainte sa ies din casa….si a incep sa se miste, in mintea mea a durat undeva peste 5 secunde si apoi nimic…doar tacere.Mi-am amintit de teoria cu tocul usii, apoi imediat de emailul care circula precizand ca de fapt nu e bine sa alegi tocul usii ci ar fi bine sa stai pe langa un dulap sau pe langa un pat pentru a beneficia, in caz extrem, de formarea asa numitelor goluri, care te-ar putea salva. N-am apucat sa ma gandesc la altceva…am vazut doar ca  telefoanele nu functioneaza imediat, posturile tv tac, reactioneaza doar dupa 2-3 minute si oarecum e normal, desi cei aflati in platourile tv, traiesc practic in direct emotiile unui asa eveniment. Acum cativa ani, eram cu un bun prieten intr-un restaurant in centrul Bucurestiului, cand a inceput sa se miste totul, imaginatia alerga de nebuna datorita faptului ca, cladirea in care ne aflam era foarte veche si vibratiile au fost accentuate cat sa ne faca sa credem ca jumatate din centrul Bucurestiului e daramat…reactia noastra insa a fost sa ramanem pe loc, ca si acum, absolut nimic, pana a trecut. De asta ma si intreb, ce fac in fond la un cutremur mai mare, daca la aceste mici nu reactionez ? Ca sa-mi confirme teoria, cineva, ieri seara, povestea ca ultimul cutremur l-a surprins facand baie, blocul se misca dar el a continuat sa se spele si in gand avea sa se bage sub apa. Ma intreb in ce ipostaze sunt surprinsi altii? In acelasi timp concluzionez, la cutremur nu prea reactionezi la inceput, mai intai realizezi ce se intampla, apare frica si sortatul prin minte a ceea ce ar trebui facut si abia apoi, daca mai poti, alegi una din variantele care speri sa fie norocoasa. Pe scari, nu, in lift, nu, sub birou, nu, sub tocul usii, nu, langa dulap, da, langa pat, da ? Poate, da.

Comments
  1. moi non plus says:

    Eu eram la odeon (epopeea lui ghilgames)…actorii au contiuat sa joace…multi oameni au iesit. Initial am crezut ca face parte din piesa, mai ales ca era foarte intensa. Apoi cineva a tipat cutremur, iar eu doar asteptam sa se termine, nu am facut nimic. Am stat si m-am uitat la scena, apoi la tavan, apoi la omul negru cu ochi galbeni care a aparut si apoi am plans:)

    • Laurentiu says:

      cred ca as fi facut la fel, mai putin faza cu plansul, in cazul meu se manifesta ca o cadere puternica in melancolie…imaginile imi joaca prin fata si atunci cand nu mai sunt imagini…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s