Berlin-Berna-Barcelona cu trenul !

Posted: July 18, 2009 in ce mai aud, povesti de cateva minute, Uncategorized

E placut si usor sa zbori in Europa. Din Berlin, oriunde ai zbura, durata zborului nu e cu mult peste 2 ore. Hai 3 pentru zone mai indepartate. Dar unde mai e farmecul calatoriei daca astepti sa urci in avion si in doua ore esti deja la destinatie. Comod? De acord. Civilizat? Nu stiu cat, dar sa zicem. Linistit? Poate pentru marea majoritate. Am zburat destul de mult si am sa mai zbor, dar n-o sa afirm niciodata ca e linistit zborul. Poate doar imi place senzatia cand aterizeaza. N-o sa spun ca in avion nu exista povesti, oameni care au vazut lumea si par sa le stie pe toate, spun doar ca marea aceea de alb si lucrurile vazute de la inaltime incanta doar la primele zboruri, apoi…dar sa n-o mai lungesc. Am luat trenul din Berlin in Barcelona. Varianta cea mai buna a fost cea prin Berna cu o singura oprire. Pe prima portiune, am citit, am vazut peisajul din “fuga” trenului si la intrarile in oras, cand incetinea, aveai senzatia ca iti face un mic tur al orasului. Am citit, am fost pe rand partenerul de conversatie a unui rus somnoros, a unei tipe insarcinate, a unei studente frumoase ridicata de pe scaun de un indian imens, care s-a intins mult peste locul care-l detinea, furandu-mi din spatiu. Marele noroc a fost ca nu a mers mult. Foarte civilizat in tren, foarte spatios, foarte comod fotoliul, se intindea chiar, te chema parca la citit. Cele 9 ore si ceva parca au zburat. Nu am simtit deloc oboseala. Din contra, la coborare, in Berna, pentru ca aveam 2 ore pana la “trenul de noapte” spre Barcelona, mi-am luat rucsacul si aproape am alergat sa vad cat mai mult din oras. Multe restaurante, punkeri pe scarile unei biserici, statui colorate, piata, teatru de papusi, oameni veseli, magazine sub trotuar(de astea nu am mai vazut nicaieri) si tiganii romani care iti cer in mai multe limbi “ceva marunt”. Trenul urmator a sosit la fix. Tren hotel cica, un fel de tren facut exclusiv pentru vagoane de dormit si cusete. Cuseta de 4 in care am stat era in forma de patrat cu laturi metalice si mocheta verde. 4 scaune facute sa te lasa aproape 0 ora sa-ti cunosti partenerii de compartiment, care apoi dispar subit, cand controlorul de bilete iti face patul ! Probabil ca sunt acoperite cu patul de jos, nu m-am uitat, oricum, senzatia e cea in care masa cele 4 scaune din incapere puse in asa fel incat ai putea juca usor pocker, dispar in cateva clipe si totul se transforma intr-un dormitor cu 2 paturi supraetajate. In regula, putin cam mici dupa gustul meu, la viteza mare aveam senzatia ca ma rastorn din pat…desi poate era doar un vis…trenul curgea printre povestile calatorilor.

Apropos, stiti ca exista un tren din Londra pana in Beijing? Face 9 zile si  nopti daca nu te dai jos din tren, dar are dus la fiecare doua compartimente. Dar ca in anumite trenuri din asia, la vagoanele de dormit, paturile sunt paralele cu linia?  Dar ca in trenul spre China, tot vagonul de dormit e deschis, practic neexistand compartimente, dormitorul e unul imens si comun, unde socializarea se face la un bol de mancare gatit chiar la fata locului? Dar ca e mai bine ca de la Moscova, unde schimbi trenul, sa iei mai bine trenul chinezesc decat cel rusesc? Dar ca se incearca transformarea desertului Sahara in sursa principala de energie solara, de catre cateva firme europene? Dar ca Tangerul a crescut in 15 ani de mai bine de 20 de ani de mai bine de 10 ori ca numar de populatie? Toate aceste povesti si multe altele le-am auzit pe tren…

In acea ora in care am stat pe cate 4 scaune, oamenii beau cate un pahar de vin, bere, coniac sau chiar apa si se lasa purtati de povesti. Nimeni nu a intrabat ce vreau sa fac sau ce am facut pana acum, ci doar de unde vin si incotro calatoresc, care mi-e tara de provenienta si de ce am ales trenul, apoi, a fost ca si cum 4 oameni necunoscuti au povestit despre micile lucruri placute care le-au condimentat existenta, despre calatorit, despre vazut lucruri uluitoare ascunse de ochii lumii pentru a nu deveni zone intens turstice. O alta cultura, o alta deschidere, singura data cand unul dintre ei fusese in Romania, a avut ocazia sa vada oameni imbulzindu-se sa faca calatorii cu liftul, la ora aceea, abia erau introduse in hoteluri. E clar ca suntem departe de atunci, nici nu ne-am putea imagina asa ceva, dar undeva, cred ca ceva din obsesivul stat la coada a ramas adanc ascuns in fiecare. Si cateodata, macar asa de dragul amintirii, mai facem una spontana, la cate o deschidere de supermarket.

Paturile au fost intinse, scaunele au disparut, un breloc cadou si un bonus de 25 de franci pentru o eventuala noua calatorie cu trenul, in loc de noapte buna…mai cateva pagini de carte si am adormit calatorule…m-am trezit la 8 si ceva, urma Barcelona.

Comments
  1. nimeni...un cititor oarecare says:

    Citesc nu nesat randurile, de parca totul se petrece undeva departe, apoi totul devine o poveste din care eu, cititorul fac parte, imaginile imi intaresc simturile.
    iti multumesc scriitorule…..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s