Archive for September, 2009

360 de grade. Fotbal.

Posted: September 29, 2009 in berlin, ce mai vad, sport, Uncategorized

Irish pub, multe televizoare, multi barbati veniti sa vada meciuri, multa bere, in fata mea la o masa tocmai se comanda “inca 6” , eu mi-am luat un cidru si privesc in principal la Fiorentina-Liverpool. La televizorul din dreapta sunt cei de la Urziceni contra Stuttgartului iar pe al treilea televizor, e un fel de conferinta, practic sunt transmise imagini de la toate meciurile, cand se inscrie sau sunt faze importante. Undeva la mijlocul barului, se deschide  o alta incapere unde se canta muzica live. Amestecatura de culori, oameni veseli, oameni tristi, ganduri pierdute, rasete, povesti, mancare , meniuri verzi, frunza de trifoi, butoaie sub mese, scaune cu tapiterie rosie, o alta incapere pentru fumatori, Urziceniul e condus in Romania, echipa lui Mutu a inscris de 2 ori, Liverpool sufera, doar Mutu e parca sufera la randu-i coplesit de griji si tanjind dupa un gol al izbavirii. Barcelona conduce si ea, gol Messi, dar Dinamo Kiev inca nu s-a predat. Arsenal joaca frumos si atat, deocamdata. Vecinii de la Debrecen si-au incasat trei de la Lyon. In fata mea la bar sunt sticle de Bushmills, Paddy, Jameson, Baileys, Kilkenny Red, Cointreau, Smirnoff , Connemara si una cu detergent de vase. Langa mine un batran vorbeste cu cineva invizibil, gesticuleaza cu mainile spre televizor, tragand niste linii din care probabil doar el intelege ceva. E pauza si sunt reclame la televizor. In interior muzica se aude mult mai tare. Rock’n Roll, normal. Nu-mi place, dar asta e. Suport de dragul insiruirii de televizoare  si a sperantei ca Liverpool o sa joace altfel in repriza a doua. Incepe repriza a doua. Urat stadionul din Ghencea pe care joaca Unirea Urziceni. De departe cel mai urat din cele opt stadioane pe care se joaca. Gol olandez in Alkmaar- Standard Liege.Gooooooooooooooool Urziceni. Egal in Ghencea cu Stuttgart. Si 0-4 la Debrecen. Sevilla conduce la Rangers.  Liverpool rateaza. Mutu se incurca in minge. Batranul cere ca Liverpool sa indeparteze mingea, tot din mana, si Arsenal rateaza in continuare. Inca o gura de cidru, min 53, se joaca in forta si cu determinare maxima. Cliseu fotbalistic. Langa mine a venit un domn la costum si cravata care si-a pus o mana pe scaun si bea tacticos din bere. Cineva il suna, nu stiu exact ce i se spune, dar el raspunde doar : Gut, gut, gut…gut, gut, gut. Apoi inchide. Ibrahimovic e pe jos, Unirea se apara. La fel si Fiorentina. Min 57. La prima masa din colt sunt doua perechi de varsta a 3-a rumene in obraji. Doamnele bauturi cu paie, domnii bere. Oare bea cineva vin in Irish pub? La Glasgow ploua. Arsenal alearga si dribleaza, Liverpool un nou corner. Nici acum nimic. Lehmann degajeaza, o faza pe stanga, se ajunge usor in careul Unirii, dar se rezolva. Min 70. Babel e calm pe banca, as vrea sa-l vad si pe Bursuc. Sevilla conduce cu 3-0 la Glasgow, inca un gol a cazut acum. Scuze, 4-0. Nu ma lasa sa-mi inchei ideea. Barcelona a dat inca un gol, e liniste si acolo, acum. Masa vecina a inceput sa cante. In acelasi timp inscrie Arsenal. Van Persie ! Un jucator ce-mi place, pacat ca are probleme cu accidentarile. Liverpool nu poate desi incearca aproape orice. Min 79.  Mai vine lume in bar, probabil sunt mai interesati de muzica. Mutu e pe jos. A luat un genunchi in spate. E schimbat. Doua fete cu trandafiri in mana ies din bar, la masa din fata se rade foarte colorat. Dan Petrescu e zambitor. Maftei ia un cartonas galben. Arsenal 2, Olympiacos 0, Arshavin, cu calcaiul ! Rangers reuseste golul de onoare. 1-4 cu Sevilla. Gerrard trage dar azi nu e ziua lui Liverpool. Fanii insa canta, frumos gest. Liege-ul lui Boloni, egaleaza. Minutele de prelungire, lovitura libera Unirea, Fiorentina se bucura deja. Nu se mai intampla nimic nici in Ghencea. 1-1, bun rezultat.  Inter a jucat mai devreme in Rusia, pentru ca e mai frig, 1-1 cu Rubin Kazan. Arsenal si Barcelona lejer, 2-0 acasa. Sevilla castiga usor la Rangers, iar olandezii  lui Koeman si belgienii lui Boloni au cazut la pace.  Lumea pleaca, meciurile se incheie, muzica merge, unii inca danseaza, cidrul meu e pe final si bateria de la laptop. Prea mult fotbal. Inchei aici. Noapte buna, calatorule.

Advertisements

Piesa de dupa miezul noptii

Posted: September 27, 2009 in ce mai aud

Imagini din strada

Posted: September 24, 2009 in 365, berlin, povesti de cateva minute

Strada. Mereu fascinanta si plina de oameni care isi duc povestile. Colorata, cu fiecare schimbare de directie, o noua imagine, cateodata mi-ar place sa am un aparat fotografic adaptap la ochi, ca sunt prea multe lucruri in jur pe care le pierd.

DSC_00661

DSC_02501

DSC_03741

La un colt de strada, copilul isi intraba tatal, daca o sa-l duca la circ.  Parintele ezita si apoi se uita la afis. Afisul are umbra unui cal si a unei dresoare, deasupra carora troneaza o nava spatiala, cu armele la vedere. In metrou, multime de copii. O fetita cu codite si gropite e fascinata de un baiat. Baiatul povesteste cu cei din jur, ea isi aduna curaj, se strecoara in multime si direct la el, se ridica pe varfuri si il pupa, pe obraz. Reactia baiatului e una de copil de 10-11 ani. Se sterge si o cearta, spunand ca nu-i fac placere sarutarile si cele de la ea, nici atat. Fetita e trista. Intr-o buna zi, o sa fie invers. In dreapta mea, tot in metrou, doua persoane citeau Harry Potter si una Emil si detectivii. La iesire, doi pusti citeau practic aceeasi revista manga. Un barbat costumat in urs polar si-a cumparat mancare chinezeasca, din cand in cand mai impartea niste oferte de la o companie de telefonie…am regretat enorm ca nu mi-am luat aparatul foto, dar e clar ca totul se intampla atunci cand nu-l ai. Sau ma rog, aproape totul.

Pe o banca intr-un parc central, o doamna ii spune altei doamne ca a venit aici sa vada oameni si o sa vina in fiecare zi. Totul s-a declansat in ziua in care a aflat ca are cancer. Cealalata parea uimita, doamna a continuat, spunand ca o linisteste coloratura lor. Asa e.  Fiecare isi duce povestea, mai putin sau mai mult colorata.

Travka imi canta in casti, “zambetul tau, nu e ca zambetul meu…” pe pod cineva canta la acordeon, intr-un gang, cineva la saxofon, pe strada, o hippie desculta isi plimba chitara, in metrou o fata recita in spaniola si isi da cu ruj pe corp si pe fata, intr-o scena in care parea ca a luat-o razna…doar un aparat de filmat bine plasat, dezvaluie unei parti a spectatorilor, ca e “o joaca regizata”.

Un punker si-a transformat si cainele in caine punk, l-a vopsit, i-a facut creasta, un rasta, a facut acelasi lucru, extra a legat de parul cainelui un animalut de plus, unul s-a imbracat total in negru, si-a asortat  o bunda, scurta, de iarna si o cioara si defileaza prin parc, oamenii par sa nu bage de seama mai nimic din ce trece pe langa ei, zilnic…o mare nepasare, o mare indiferenta…piticii fiecaruia au iesit la plimbare…”gandim diferit, iubim diferit, daca la rasarit, ti-ai uitat un pitic…intoarce-te cu pasi de indian, nu deranja un saman, cu mintea mea” . Parca sunt tot mai multe filme. Fascinant nu ? Spune si tu,  calatorule…canta macar…daca la rasarit, ti-ai uitat un pitic

Telenovele nemtesti

Posted: September 18, 2009 in ce mai vad

Noaptea trecuta am adormit la tv. Urmarisem un meci pe SAT 1, mai mult ma uitam in gol pentru ca meciul de prin minutul 55 nu prea avea miza, citeam in acelasi timp si “doar un putin” am lasat cartea de o parte si am inchis ochii…cand m-am trezit era 2:22 si la tv se certau unii. Desi somnoros, am zis sa urmaresc putin, iar pana la urma “m-am rupt greu din fata televizorului dupa aproape o ora. Credeam ca doar la americani si la romani pot sa vad asa ceva, dar in fond, sexul, scandalul si mondenitatile fac audienta peste tot. In prima poveste, un cuplu de 22-23 de ani, cu el un fel de artist provenind dintr-o “familie buna” si ea o casnica frumusica, dar cam usuratica, dupa parerea lui, sunt despartiti de familia lui exact in momentul in care ea a aflat ca este insarcinata. Problema e ca desi despartiti, ei continua sa se vada pe ascuns, doar ca in tot acest timp, el nu vrea sa se recunoasca tata al copilului. Iar ea nu mai poate ! Asa ca, fie se rupe de familie si se ocupa de ei, sau gata…el oscileaza, prezentatorul emisiunii le da un sfat sa-si faca un test de paternitate, televiziunea plateste si rezultatul e unul simpatic.

99 % e copilul lui ! Dar 1 % ? Oricum pentru el se pare ca e suficient, o strange in brate si happy end.

Povestea numarul doi incepe la doctor. Barbatul afla de la doctor ca nu poate avea copii. In fond ca nu a putut niciodata ! Culmea insa, are un copil. Prin urmare isi suna nevasta sa o confrunte cu realitatea aflata. Ea ajunge in platou si nu vrea sa recunoasca ca l-a inselat. Fac aici o mica paranteza si spun ca decorul e o camera de copil, cu un fel de cuburi in loc de scaune, cu tot felul de jucarii si covor colorat ! Telenovela continua. El iese din platou si isi suna fratele, care-i preot si ar putea sa o faca pe nevasta sa-i  marturiseasca adevarul. Ea ramasa in platou marturiseste ca a “calcat stramb” o data, dar ca cel cu care a facut acest lucru i-ar fi spus ca nu poate avea copii. Adica, ea a fost pana in ziua de astazi convinsa ca acel copil e al sotului de drept.  Circul continua cu aparitia in platou a preotului, care marturiseste ca el e de fapt tatal copilului, ca si-a calcat juramantul de dragul acestui cuplu, incercand sa-si salveze fratele innebunit de dorinta de a avea copii, dar pentru care ar fi fost prea crud sa afle “ca nu e barbat”. E clar ca a aflat intr-un mod nu tocmai placut, ce m-a frapat insa este convingerea preotului de sacrificiul sau, spunand ca sacrificand relatia cu fratale sau a salvat un cuplu. Foarte proasta regia, faptul ca erau momente in care barbatul statea  intr-o camera separata incercand sa-si revina si spunandu-si ca el e de fapt unchiul copilului, iar pe usa aparea din cand in cand un angajat al televiziunii cu copilul de mana. Scena se repeta oarecum, doar ca femeia era in camera, spunandu-si ca l-a inselat doar pentru ca in respectiva perioada se purta tiranic, nu vroia altceva decat un copil, nu a mai trata ca pe o femeie si in fond, problema nu era la ea. Usa se deschidea si aparea iar copilul.  Pana la urma a fost exact asa cum a zis preotul, l-au renegat, l-au dat afara din platou, iar cuplul continua “frumoasa poveste de dragoste” 🙂 Aste e. In fond, ma intreb si acum cum am reusit sa ma uit la asa ceva aproape o ora, desi am fost convins ca e o mare pacaleala si in rol sunt niste actori ieftini…e cum am mai spus, oamenii au placeri ciudate, iar atractia probabil consta in a afla cat de departe pot sa mearga cu asa subiecte.

Pornisem hotarat la acest film. Imi imaginasem ca pe parcusul celor 237 de minute am sa imi deschid laptopul si am sa scriu. Asta mi-am dorit. Sa scriu “la cald ” despre un anumit film. Din pacata sau din fericire nu a fost asa. Primul motiv ar fi din cauza filmului, care curge, nu te plictiseste deloc si e chiar incantator pe alocuri. Al doilea motiv e din cauza faptului ca niste intarziati s-au pus in spatele meu, prin urmare, nu putea deschide laptopul fara sa-i deranjez. Supararea insa nu a fost mare, probabil ca am s-o pun in practica la un alt film. Despre film as spune ca are o prima parte incantatoare. Apropos, e primul film la care am fost care are o pauza la jumatate ! Ma intorc la film.

Povestea te prinde inca de la primele minute, un baiat crescut doar de tata, mama ii moare la inceput, intr-o educatie crestina, foarte riguroasa, e “impins de la spate”sa incerce si cealalta parte a vietii si anume pacatul. Facand exact opusul a ceea ce a fost invatat, imprietenindu-se chiar cu o gasca de mici banditi,  pustiul ajunge rapid sa fie recunoscut ca liderul acestei gasti. Se bate ca nimeni altul, contribuie la furturi, e rapid, invata repede si cel mai ce, isi dezvolta abilitatile de a fotografia pe sub fusta fetelor, primindu-si renumele de “pervers”. Va face toate aceste lucruri pana in momentul in care o va intalni pe aleasa inimii lui. Din cand in cand ne sunt semnalate in film zilele ramase pana are s-o intalneasca pe aceasta. Momentul intalnirii e unul frumos vizual. Cei doi ajung sa se indragosteasca unul de altul in timpul unor lupte de strada. Doar ca, eroul, pierduse un pariu si era imbracat in femeie, iar aleasa se indragosteste de acea femeie si nu de el. Complicatiile apar mai apoi. Partea a doua nu mai are aceeasi calitate ca si prima, apar povesti in paralel ale altor personaje, povestea unei secte, povestea unei alte fete, care-l remarca pe Yu, personajul principal si schimba toate planurile lui. Incurcata, “inabusita in sange”, mai mereu asteaptam sa se trezeasca dintr-un cosmar si sa revina la filmul initial. Cu toate astea, sunt si momente bune, povestile fetelor, sunt spuse cu flash back-uri a la  Tarantino sau Ritchie, o scena, pe plaja, intr-un autobuz parasit mi-a parut  poetica. Finalul m-a facut sa rad. E cu o strangere de mana si mai mult nu spun. N-o mai lungesc. Filmul mi-a placut, ar fi putut fi mult mai bun daca ar fi continuat prima parte intr-un mod mai realist. Dar si asa…l-as recomanda cu caldura mai departe. Macar pentru motivul ca e altceva. Sa mergi sa-l vezi, calatorule !

Duminica

Posted: September 6, 2009 in berlin, ce mai vad, cutia cu cioburi

Vorbeam de curand cu un bun prieten ca e enervant sa ai o idee, sa nu o pui in practica imediat si apoi sa te trezesti ca o pune altcineva. Mi-am dorit intotdeauna sa scriu intr-un cinema tot ce vad pe ecran(in limita posibilitatii), a facut-o insa Chirilov, de la un film roamanesc foarte prost iar conversatia sa a starnit “ropote de aplauze”. Probabil ca nu as ajunge niciodata la performanta aceea, ideea insa am avut-o cu mult inainte. Mi-am amintit acum pentru ca sunt pe punctul de a intra la un film, unul dintre cele mai lungi, din cate am auzit,  despre care comentariul spune ca e in regula, dar foarte lung. Iar cand spun foarte, spun ca are 237 de min. Aproape 4 ore. Merge? Nu stiu. Cum spuneam, mi-am amintit si pentru ca e prima oara cnad vad un film si am la mine internet mobil si laptop. Prin urmare, am sa ma asez in margine, iar daca am sa ma plictisesc am sa-l “plagiez”  pe Chirilov.

A iesit soarele aici, terasele sunt iarasi pline si oamenii sunt colorat imbracati. Cacao cu rom si sandwich cu ton pentru mine. Astept putin, primesc. In acelasi timp, mi se ia floarea de pe masa. Probabil ca sa ma desfasor cu mancatul. Nu am inteles. Multe albine in jur, multe steaguri rosii, multi oameni pe bicicleta. Un film japonez pentru mine. Inca o bionade inainte de intrare. Doi batranei comanda gulas, cei de langa platouri cu branza si suc de portocale. Micul dejun de la ora 5. Cam asa ceva. In piata Rosa Luxemburg, langa cinema Babylon Mitte. E liniste si pare o zi perfecta pentru film.