Alearga Figo

Posted: October 29, 2009 in ce mai iubesc..., cutia cu cioburi

POZA_02

DSC_03141

Acum aproximativ 9 ani si jumatate le faceam o surpriza parintilor aducandu-l pe Figo acasa. A fost adoptat imediat, a devenit in scurt timp membru al familiei, alintatul casei si cel care era mai mereu pe langa mama. Iesea din casa, iesea si el, mergea in gradina, era dupa ea. Ochii mari pareau sa inteleaga cand ii vorbesti, avea momente in care lasa senzatia ca vrea sa vorbeasca, altele in care stia tot ce ai vrea sa faci si parca venea in intampinare. A fost un caine ce se juca in curte si dormea in bucatarie, iesea noaptea si la prima ora a zilei era din nou inapoi. Era unul din “copiii” ramasi acasa, dupa ce eu si cu sora mea am decis sa parasim orasul natal. Se juca cu Cara(celalalt caine), alerga prin gradina, era dur fata de cainii care il provocau si bun vanator, prindea sobolani, soareci chiar serpi veniti la paraul de langa casa. Iubea oamenii, nu cred ca era facut sa fie de paza, eventual prin statura putea sa sperie pe cineva, dar in mare a fost invatat sa se joace si cam asta a facut. Alerga dupa mingi, iubea jucariile chitaitoare, aducea lemne in gura, se tavalea in iarba, sarea garduri, statea la soare, sapa tunele, innota, se juca in zapada…dar cel mai mult alerga, pana si in somn, cand visa dadea din picioare si comunica ceva.

Astazi insa, a ales sa alerge intr-un loc mai bun, asa, brusc, linistit, din senin, lasand un gol mare in noi, cei care l-am avut aproape. Zambea, zice mama. Cred ca a fost un caine fericit pana in final. Alearga mai departe, Figo !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s