Archive for November, 2009

…dupa un colt, sa vad, oare se misca lumea? cateodata ma pierd intr-un metrou care se invarte in cerc si cumva nu-mi pasa care-i statia la care ma dau jos, pentru ca sunt la aceeasi distanta de centru… cateodata mi se face dor de oameni, de cei dragi, de cei apropiat si am tendinta sa scrutez imaginile din fata, poate poate, esti acolo, sunteti acolo…in spatele unei alte figuri, in spatele unei alte masti, in spatele unei dimineti obisnuite in care ma trezesc vazand soare la coltul geamului…in fata podului, intr-o coada la bilete, la un chiosc cu ziare …ceva din tine am gasit in cel care s-a pus in fata mea intr-un bar, ceva din ea, in fata de la flori, ceva din ei, in grupul zgomotos care venea de la concert…oare chiar asa se intampla cand ti-e dor sa vezi oameni? iesi pe strada si ii regasesti in alti trecatori? si in fond, daca tot stii ca e asa, de ce ii mai cauti, daca ei vin si pleaca…iar singurul raspuns care poate fi acceptat e cel in care iti spui ca orice moment conteaza….acel putin alaturi de cineva, e doar o imagine la scara istoriei, dar pentru tine e unic…

am coborat la metrou, un peron aproape pustiu, era tarziu, nici nu am bagat de seama, ma interesa doar ceasul metroului si un loc in care sa stau…cateodata astept…un drog inexistent, un drog care sa ma duca intr-un alt oras, mai mereu in altul…un drog care sa-mi arate marea, o strada pustie, un oras fara nume, o campie la poalele muntelui…pe tine….si intotdeauna pe tine….

Am sa spun de la inceput ca as vrea sa fie singurul post cu tema politica de pe acest blog. In 6 decembrie fie am sa ma bucur pentru ca mi se impartaseste crezul, fie o sa raman in acea forma de nepasare pe care o ai si la birou de exemplu, cand nu-ti place seful si nu esti de acord cu deciziile lui.

Obiectiv am pornit la drum, am adunat informatii, am citit, bune si rele, pro si contra fiecarui candidat. Nu e nici unul in care sa cred 100 %, dar pe masura ce citeam, reuseam sa elimin cate un competitor.

A aparut un test in care esti trecut prin 23 de intrebari, iar in functie de raspuns, esti cumva mai aproape de unul dintre candidati, regasindu-te in politica lor. Poate n-ar strica sa-l faceti !  La mine a iesit Basescu cu 74 % , Oprescu a fost pe doi cu 72 %, Kelemen pe 3(nu mai stiu procentele)…Becali(parca pe 5, am ras…dar ma gandeam ca a copiat si el niste lucruri de bun simt :-))

Cu testul facut am inceput sa cantaresc ceea ce conteaza pentru mine si ceea ce cred ca e mai bine pentru Romania si cumva am fost constient de cateva lucruri.

In cei 20 de ani promisiunile electorale s-au indeplinit mai greu, doar parte din ele si e valabil pentru toti jucatorii politici, motiv pentru care e clar ca votam fara sa ne facem prea multe iluzii, sunt tot aceeasi jucatori. Vezi video 20 de ani.

Suntem de acord ca notiunile de DREAPTA si STANGA in politica romaneasca sunt doar niste denumiri care sa intruneasca ceva din ideile fiecaruia, nu sunt reale, fiecare detinand si idei care sa tina de cealalta parte, conteaza doar majoritatea…dar acceptand denumirile, as zice ca, partid de stanga de unul singur la guvernare am avut, aliantele de tot felul nu au mers, dupa o perioada mai lunga sau mai scurta, partidele implicate s-au certat, ca intr-o asociatie in care fiecare are impresia ca celalalt fenteaza, cat timp el munceste, prin urmare nu sunt o solutie. Ca sa putem avea imaginea de ansamblu, ar trebui sa incercam si cu partid de dreapta la putere. Abia apoi putem acuza ca mergem tot in directie gresita.

Despre cei doi candidati, punand in balanta,                                                                                                                      minusuri Basescu: lupta surda cu toti cei care ii ataca acolitii(1), situatia din tara(2), Berceanu, Videanu, Udrea, Rizti, Flutur(3), pierderea unei parti a elitei, Plesu, Liiceanu, Alina Mungiu, Dinescu, C.T Popescu(4) esecul guvernarii alaturi de PNL(5) conflictul cu Tariceanu(6) soldati trimisi in Afganistan si Iraq, suntem prea mici pentru asa ceva(7).                                                                                                                        minusuri Geoana :   reprezinta niste interese in care nu crede obligatoriu, dar se supune pentru ca vrea sa-si atinga scopul(1), face parte dintr-un partid care a facut mult rau tarii(2), Iliescu,Nastase, Vanghelie, Hrebenciuc, Vantu, Patriciu, Orban, Antonescu(3), niciodata sustinut de elita(4), anii de guvernare PSD(5), incercarile de manipulare (vezi articolul lui Tolontan, vezi articolul hot news cu Basescu lovind un copil ) (6), anularea referendumului privind reducerea numarului de parlamentari si trecerea la un parlament unicameral(7), prietenia fortata cu Antonescu(8), greva de la metrou(9), faptul ca de unul singur nu conteaza, are nevoie de multime ca sa para puternic(10) Rosca Stanescu,Chirieac, Ciutacu, Gadea, Stan, Badea(11)

plusuri Basescu a reusit sa transforme niste alegeri pierdute de partid in 2004 , intr-o victorie (1), vorbeste liber si deschis, vezi interviul cu Andrei Gheorghe(2), are curajul sa se lupte cu “sistemul ticalosit”, e cumva singur impotriva tuturor(3), scaderea numarului de parlamentari (4), parlament unicameral(5), sustinerea majoritatii elitei(6) sustinerea diasporei(7), Procesul Comunismului(8), Insula Serpilor(9) Dacian Ciolos o prima victorie in UE  a Romaniei(10)  faptul ca isi recunoaste greselile (11)                                                                       plusuri Geona :  bine vazut in alte tari datorita pozitiei de ministru de externe pe care a avut-o(1), faptul ca s-a impus intr-un partid plin de oameni cu mai multe fete(2) sustinerea unui premier care nu face parte din partid(3) Cristian Diaconescu un politician care ar trebui pastrat in orice guvern(4) aparenta liniste politica oferita de majoritatea parlamentara(5)

Poate ca mai sunt de ambele parti si plusuri si minusuri, poate ca unele sunt mult mai importante decat celelalte si un singur punct negativ sau pozitiv al unuia face cat toate celelalte, poate ca pentru fiecare om in parte altceva e relevant, nu am facut decat sa expun o parere. In cazul meu raspunsul e clar, fie ca-mi place fie ca nu de acest om, logica imi spune Basescu. Testul imi spune Basescu. Iar individual si subiectiv, daca intrebati, daca ar fi sa aleg intre cei doi, tot de Basescu cred ca imi place mai mult…Geona mi-e indiferent ca personaj, pare un om de bun simt care are in spate multi oameni care nu stiu ce inseamna bunul simt. Mai grav e ca e constient de acest lucru si nu-i pasa, isi urmareste doar scopul. Basescu poate ca nu are acel bun simt, dar undeva are o dorinta mare sa stea drept in fata oricui si sa arate ca romanii trebuie sa-si recastige increderea in adevaratele valori si sa scoata capul din intuneric. Arata cu degetul, spune lucruri grave despre “sistemul” care vrea sa-l inlature cu orice pret, cu orice mijloace si trage un semnal de alarma pentru batalia din 6 decembrie. Daca macar o parte din ceea ce spune e adevarat, singura sansa sa tai din tentaculele caracatitei, constituita  pe baza ajungerii la ciolan, e sa le dai o palma cu al tau vot. Prin urmare, pune in balanta, calatorule…daca nu-ti iese tot asa ca mie, inseamna ca vezi altfel lucrurile…cat timp esti sincer cu tine, trebuie sa mergi mai departe. Indiferent insa cum le vezi,  trebuie sa mergi sa votezi, asa stim macar ca majoritatea a decis ceva, nu a stat acasa si a privit rezultatele.

Usile de sticla ale localului s-au deschis. E o combinatie intre bar si restaurant, in fata mesele joase si atmosfera mai calda, cu cate o floare la masa si fete de masa colorate, undeva mai in spate, mese mai inalte, grisine intr-un pahar si scaune ca de bar. Geamuri mari, decor cu flori, camere inalte. Sunt obosit. Simt de fiecare data cand apas cate o tasta ca sunt in faza in care e si bateria calculatorului, tot pierde din putere. In minte, de nicaieri o scena in care, total nepasator la ce se intampla, ma intind pe bancheta. Asa, in vazul lumii.  Farfurii pline cu mancare trec in stanga si in dreapta. Nu as intinde o mana sa apuc cate ceva, as ramane intins, privind in gol tavanul, auzind cum in jurul meu oamenii isi fac semne, se asteapta o reactie a sefului de sala si in momentul in care acesta ar veni, as comanda un pahar cu vin. Alb. Chiar daca ne indreptam spre iarna. La bar un om care pare sa se stie cu toata lumea, saluta din pahar, rade, zambeste, uneori chiar se rupe din loc si intampina pe cineva, eventual bate prieteneste pe umar. La o masa de langa o pereche de tineri care au uitat ce inseamna sa fie impreuna undeva. Amadoi au cate un laptop in fata, el isi aranjeaza ceva, seteaza, nimic important, ea are emailul deschis, citeste, rade, isi noteaza ceva in telefon. De comandat au comandat un cocktail pentru ea si sampanie cu gheata pentru el. Apoi s-au intors la ceea ce stiu cel mai bine. Nu comunica. Aproape ca nu se privesc. Ca niste parteneri reci si calculati. Notez in agenda. Ies din local. Afara umbre, se plimba pe strazile din ce in ce mai animate, poarta umbrele, geci tot mai groase, gulere ridicate. Un gang si o priveliste ca de teatru. scot aparatul…apoi inca o cladire cu privire la strada…oamenii nu mai au stare, asteapta sfarsitul programului si momentul in care vor face parte din spectacolul strazii.

Movies aprozar

Posted: November 16, 2009 in berlin, cutia cu cioburi, filme

E cam asa. Movies aprozar s-ar vrea un blog de film. Practic o sa migrez incet incet cu tot ce tine de film pe acest nou blog, aici ramanand cumva deschis, dar tot mai mult altceva. Blogul de filme e tratat separat si s-ar vrea o chestie constanta si continua. Adica, nu-mi impun sa scriu zilnic, dar incerc s-o fac. Primele postari sunt decalate in trei zile, as vrea sa ramana o intamplare. Altfel, nu reusesc sa scriu cat as vrea despre film. N-o sa uit de acest blog, din contra, e prevazut sa scriu si aici mai des…dar vorba aceea, fara prea multe planuri, mai multa actiune. Soare afara, internetul merge foarte prost, paginile sunt deschise cu greu, doar imaginile vin de peste tot. Ieri in metrou un cersetor cu maini extrem de curate si o agenda moderna bagata intr-o plasa alaturi de resturi de gunoaie. Zambea. Undeva, cred ca e un fals cersetor. Iesind un manechin poza in fata la Louis Vuitton. Mi s-a parut la fel de fals in incercarile de a parea indiferanta in fata camerei si a multimii care o priveau. Sunt zile si zile. Masti, purtam cu totii. Cateodata conteaza ce e in spate. In spatele Umbrei, o sa mai fie un blog de acum. Movies aprozar, un loc unde  “marfa” o sa fie gestionata pe rafturi cu numele regiunii de unde provin, iar cei interesati se vor duce direct la raftul cautat. O sa mai fie si note, pentru fiecare produs din raft. Ca la scoala. Prin urmare, cateodata o sa merite sa vezi si un film de nota 2, pentru ca o lucrare citita are un farmec aparte, daca nu unul valoric, macar unul comic. Dar e clar ca majoritatea o sa caute premiantii. Rabdare. O sa vina si acestia. Pana atunci, timid, inainte.

2o de ani de la “caderea” zidului au trecut peste Berlin. Trebuie sarbatorit, fireste. Nu oricum, ci scotand lumea in strada. Scena montata in fata portii Brandenburg, locul simbolic de patrundere din est in vest, bilete gratis, surpriza a fost doar cine o sa vina. U2 !!!  Greu de crezut. Apoi cateva explicatii suplimentare au fost bine venite. Era vorba de un miniconcert si numai primii 10 000 de oameni puteau sa ii vada. Biletele s-au dat in mai putin de o ora, e firesc, zvonurile umbla, eu dupa 2-3 ore de la aparitia vestii, nu am mai gasit. Dar am sperat si am mers acolo impreuna cu alte cateva mii. Probabil inca 35 000, poate chiar mai mult. Oricum piata era plina cu 20-25 de minute inainte de ora de incepere. Am prins loc imediat cum am iesit de la metrou, departe, nu vedeam nici scena dar mai sa vad altceva. In fond vedeam luminile si oamenii de la balcoane si auzeam. Apoi s-a intamplat ceva la care ma asteptam. Dupa ce au intrat primii 10000 ne-au lasat si pe noi. M-am apropiat, prin urmare, ajunsesem mai aproape de scena si de cei 4 de la U2 care erau urmau sa vina. S-au lasat putin asteptati dar au venit si imediat apoi au inceput sa cante. One in deschidere si mii de voci cantau alaturi de Bono, “One love, one life, when it’s one need, in the night”, Magnificent a doua piesa si deja eram de mult cuceriti. Stiam ca e un mini concert, ca practic erau doar in trecere, fiind prezenti la gala premiilor MTV, dar speram si pe masura ce melodia curgea,  speram sa-i mai tinem in loc. Sunday Bloody Sunday alaturi de Jay Z care a venit pret de un minut sa salute Berlinul in ritm de hip hop, Beautiful Day cat sa nu uitam ca asa e, chiar daca am fi vrut sa dureze mult mai mult, Vertigo, pentru ca, nu-i asa, “hello hello….I’m in a place called Vertigo” si in final, cum mai nou fac la fiecare final, Moment of Surrender. 6 piese, 30 de minute, o mare de oameni si o stare de bine. U2 sunt un nume mare iar ei sunt constienti de asta. Fara bis in miniconcert. Trebuie sa plece. Asta au spus. Acum trebuie sa plecam. Au venit, au cantat, au plecat. Simplu. Berlinul in extaz si cu melodiile pe buze si parca si cu un zambet intiparit pe fata fiecaruia in drum spre casa. Un grup de spanioli langa mine, un cuplu de japonezi, trei italieni galagiosi, unul din ei a sunat aproape pe tot parcursul concertului sa le spuna prietenilor ca vede U2 gratis, o fata din Croatia, una din Rusia si un baiat din Kosovo, mii de germani,  U2 nu are granite.

Mai sus, doua filmulete, inceputul concertului e filmat de mine, o sa spuneti ca se vede, camera alearga de nebuna cautandu-si un punct de sprijin, un ceva de care sa se lege, un ceva prin care sa ajunga mai aproape(aveam sa ma prind pe la mijlocul miniconcertului ca mai pot misca din obiectiv), dar sa zicem ca ar fi imagini luate din mijlocul evenimentului. Celalalt, mult mai de aproape si facut de cineva care stie sa filmeze, o sa va arate de fapt ca cei care erau “undeva la distanta” in imaginile mele, sunt chiar U2.

Enjoy.

Gomora

Posted: November 4, 2009 in carti

DSC_06716

Pana sa citesc cartea lui Roberti Saviano stiam despre mafie ca e o organizatie criminala, ca lucreaza cu sume mari de bani, ca au un cod de onoare, ca lucreaza din umbra cumva si desi sunt urmariti permanent, rar sunt prinsi. Undeva, tot vazandu-i  in filme, poti ajunge sa-i si simpatizezi, pe unii. In fond, cat timp esti la distanta, nu ai treaba cu ei si nici ei cu tine. Cartea de fata insa mi-a schimbat total viziunea. “Cealalta mafie a Italiei” cea din sud, cea din orasul Napoli si imprejurimi, numita de ziaristi si politisti “Camorra”, iar de localnici si de cei care fac parte din ea, “Sistemul”, e pusa altfel in lumina in cartea lui Saviano. Scrisa la persoana intai, ca un reportaj, cartea te poarta pe stradutele inguste ale orasului Napoli, prin port, prin gropile de gunoaie incarcate cu materiale radioactive, prin imprejurimi, pe plaja plina de masini arse si resturi umane, fiind martora cumva la tot ceea ce se intampla in jur. Sefii Sistemului, nu sunt niste personaje coborate din filmele cu mafie, ci niste oameni cu viziuni economice financiare extrem de largi, persoane care castiga enorm, traiesc riscand enorm mai mereu si in permanenta isi fac dreptate cu arma sau folosind violenta sau intimidarea.  Familia e baza unei afaceri. Odata ce ai intrat in sistem ai intrat in jungla. Omoara sau vei fi omorat. Afacerile se fac cu orice, pornind de la betoane, controland firme de constructii, impunand forta de munca, tariful muncitorilor, trecand prin depozitari de gunoaie radioactive, transporturi, controland portul si piata produselor de lux, branzeturile, drogurile, prostitutia, emigrantii. Se face comert pana si cu moartea unui om. Containere cu chinezi inghetati sunt trimise in China.Pe pasaportul unui chinez mort, oricand poate altul sa vina in loc. Asociatii familiale iti aduc un control mai mare asupra pietii. Dar de multe ori, apar fractiuni, apar familii rivale si apar razboaie intre familii sau in interiorul unei familii. Ca un joc de tenis functioneaza totul. O familie incepe, elimina sau pedepseste pe cineva, ceilalti continua, pana ce, in picioare o sa ramana cea mai puternica familie. Rudele sunt principalele tinte. Fratii, sotia, copiii, parintii, verisorii sunt primii vizati. Dar si rudele mai indepartate. Chiar daca nu au fost implicate. Conteaza prea putin. Ideea e doar sa faca rau si sa slabeasca puterea celeilalte familii, sau al celuilalt boss mafiot. Multi nevinovati sunt la mijloc. Civili rapusi de glontele care nu erau pentru ei, copii aruncati in lupta fara probleme, rude indepartate, prieteni, sau doar vecini, toti platesc. Familia pierzatorului e decimata. Cartea e un document despre modul de viata in acea parte a Italiei, despre faptul ca nu poti creste decat intrand in Sistem, nu poti trai decat daca Sistemul iti permite, nu poti muncii doar facand pe sclavul aceluiasi sistem si in mare, alternativa ta e fie sa intri cumva intr-o familie mafiota, fie s-o slujesti, traind mai mult decat modest pana la sfarsit, fie trecand cumva de partea legii dar si acolo, risti ca cei de cealalta parte sa te controleze. Practic e povestea unui “eu stiu”, al omului care vede, simte si nu poate face nimic, doar relateaza, oricat de mult s-ar face, oricat de mult s-ar lupta, pare totul in zadar.

Saviano a fost condamnat la moarte din cauza acestei carti. Traieste pazit de politie si mai mereu isi schimba adresa cat sa nu i se dea de urma. A fost ecranizata in 2008, filmul poarta semnatura lui Matteo Garrone , fiind unul din cele mai bune filme ale anului trecut. Cartea e insa mult mai buna ! Enjoy.