Placebo versus Super 700

Posted: December 10, 2009 in berlin, ce mai aud, ce mai vad

Astea ar fi ultimele doua concerte la care am ajuns. Amandoua, in felul lor mi-au placut. O sa incerc sa trec prin ambele, uitand de timpul care le-a despartit, ca si cum le-as vedea in acelasi timp. Salile au fost cam la aceeasi distanta de metrou, nu foarte departe, in primul caz, multa lume la intrare, hala, sala mare, bine organizat totul, in cel de-al doilea, intrare lejera, nu foarte multi in sala, atmosfera de prieteni mai mult, e clar, Placebo sunt mult mai cunoscuti. Pretul evident de partea celor de la Placebo, in sensul ca biletul la ei a fost de 3 ori mai scump. In deschidere Expatriate si o tipa care canta la pian. Nu sunau rau primii, dar parca nu aveau nerv, piesele semanau si undeva nu am avut schimbari majore de ritm. Ca o piesa lunga. In cazul tipei de la pian, am baut cuba libre si am stat la povesti. Suna in regula, pentru statul la povesti. Iesirile de pe scena au fost aplaudate. Scena de la Placebo avea un cearceaf mare, ciudat, mi-am spus, dincolo o scena ca de teatru, nimic iesit din comun. Luminile s-au stins, sala a inceput sa se agite, rulau niste scurt metraje, unele chiar faine, Super 700 au intrat repede, intr-un ritm ce amintea de Portishead si mult fum pe langa. Placebo a avut un filmulet pe acel cearceaf. Se auzea ceva. Asteptarea era tot mai intensa. Plutea ceva in aer. O masca pe fata solistei, niste miscari lascive, o muzica aproape de pe alta lume, intim, multe cupluri. Cearceaful a cazut ! Lumina si ecran imens in spate. Molko la microfon. Incepe shouw-ul in ritm alert. Publicul in delir. Publicul mai mult visa. Erau multi prieteni. Toti vorbeau cu cei de langa ei. Scena acapara toate privirile. Un cearceaf a ascuns atata iar surpriza a fost pe masura. Voce calma, lenta, ritm lent, fum…publicul se misca in ritmul dictat de chitara si baterie, voce androgina, Molko e pe toata scena, imaginile curg cu repeziciune, noi suntem “furati” de tot ceea ce se intampla, nici nu mai bem, doar sarim de nebuni in ritmuri dictate, super 700 incearca o schimbare de ritm, din punctul meu de vedere, nu iese prea bine, dar pentru cei care au baut, nu se simtea,Placebo raman Placebo, pe toata durata, standarde mult mai inalte. Asteptam Pure morning de la ei. Am primit, pe langa multe alte hituri de pe primele albume. Placebo se intorc de doua ori pe scena, erai acolo, era altfel, Super 700 doar o data, se intorc la partea lenta si poetica pe final, chiar si Placebo o lasa mai muale, mai lent, ca apoi, intr-un crescendo sa ajunga unde au fost ca ritm si chiar sa depaseasca. Doar sunetul de final mi-a ramas de la Super 700, un sunet de flasneta, de muzica electronica in ritm de melc…de la Placebo am plecat cu tot concertul si am si afirmat ca a fost cel mai bun vazut de mine….au crescut in ultimii ani, sunt aceeasi rebeli, dar totul suna mai bine si show-ul e facut la standarde inalte. Concluzia finala, Placebo nu mai au nevoie de recomandari, doar de mers inainte in acelasi ritm, fara pasi inapoi…Super 700 e o formatie nou, poate in 7-8 ani sa ajunga unde au ajuns Placebo, merita vazuti, merita incurajati…peste cativa ani mai vorbim.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s