16-22 decembrie 1989 (amintiri)

Posted: December 16, 2009 in cutia cu cioburi

Aveam 16 ani. Locuiam in Caransebes, intr-o casa pe colt, “Retezat colt cu Potocului” numisem zona, de la strazile care se intalneau in acel colt. Un munte si un nume de parau. Inspirat? Nu stiu. Nu despre asta e vorba aici. Ci despre ce imi amintesc despre acea perioada. Stiu ca in dimineata de 16, cainele boxer pe care-l aveam avea sa fie omorat de un vecin. Primul mort al revolutiei, aveam sa-l numesc. Dar asta doar incercand sa-mi ascund tristetea. Nu intelegeam prea multe. Stiam doar sa observ si vedeam ca nu e ceva in regula cu parintii, cu agitatia de pe strada, cu Europa Libera ascultata in fiecare seara. Urma sa plec in Timisoara, la o matusa, in vacanta. Un telefon a facut-o pe mama sa nu ma mai lase. Telefonul anunta tancuri in oras, batai de strada, impuscaturi…Mama era speriata dar undeva spera  sa se intample ceva, “poate il dau jos astia pe Ceausescu !”. In familie drama era ca ne murise cainele, Bell. Doar seara tarziu, tata statea cu lumina stinsa in dormitor si asculta. M-am pus langa el. Se vorbea de o  manifestatie in Timisoara. De pastorul Lazlo Tokes. De zeci de morti. De faptul ca nu ar trebui sa fie lasati de unii singuri, sa faca ceva toate celelalate orase. Nu-mi amintesc altceva. Zvonul zilei urmatoare era ca Timisoara o sa fie rasa de pe fata pamantului. Ca o bomba plasata in nu stiu ce fabrica poate sa faca posibil acest lucru. O tensiune plutea in aer. Intrebarea bunicilor pentru parintii veniti de la lucru, era, “ati mai auzit ceva? Doar zvonuri. Legatura telefonica cu Timisoara nu functiona. Ciudata stare. Nu stiam nimic despre rudele noastre de acolo. Apoi tata si unchiul meu, care lucrau in aceeasi fabrica, au fost chemati sa pazeasca fabrica. Li s-a dat cate o pusca cu un glont(ZB-uri) si au fost postati prin rotatie la apararea fabricii. De cine s-o apere? Nu s-a pus problema. Tata era destul de calm, in fond, nu era in prima linie, nu stiu care au fost criteriile…dar imi amintesc ca mi-a spus “sa nu te prind in centru, daca o sa fie manifestatii ! ” Apoi doua zile nu l-am vazut. A dormit? Nu stiu. A venit spunand ca e nasol. Ca spera sa iasa Bucurestiul pe strada, ca altfel se pierde tot. Mai cateva orase se solidarizasera. Caransebesenii au iesit in piata centrala in 20 decembrie. Pana la aceasta data, imi amintesc doar de faptul ca se asculta Europa Libera in fiecare noapte, desi la mine in familie, tata asculta cam o data pe saptamana, sau chiar mai rar. La politie s-a tras. Unii “preferati” ai regimului au avut casele arse. Multi au fugit, multi au dormit ascunsi de frica multimii. Oamenii partidului si cei care erau cunoscuti ca securisti, nu cred ca au fost prea in forma. Imi amintesc noaptea de 21 decembrie. Cand tata si uica(unchiul) s-au dus iar la fabrica. Ne-am adunat cu totii cei ramasi, matusa mea cu cei doi copii, mama cu mine si cu sora-mea, bunica, bunicul, strabunica…ne-am baricadat in casa, bunicul statea singur in prima camera de la strada, cu un topor in mana. Urma un hol si alte doua camere. In ultima eram cu totii. Intr-un pat mare, mama si matusa si cei 4 copii, bunica in camera de trecere, pe scaun si incercand sa distinga ceva prin roleta. Erau focuri de arma. S-a tras pe strada. Ma gandeam ca o sa vina cineva si o sa traga in noi. Poate de aceea aveam si un cutit de vanatoare pregatit. Stiam sa arunc. Nu m-as fi predat prea usor. Ce mai, eram viteaz. Tarziu, am iesit putin in coridor sa vad ce face bunicul. In acelasi timp am vazut prin geamul usii de la intrare ca pe sub poarta cineva se joaca cu o lanterna. Securitatea am gandit ! Si imediat mi-am anuntat bunicul. Bunicul a strans toporul in mana si ne-a indrumat spre baie. “Inchideti-va in baie”. Asa ca ne-am adunat mai toti in baie, mai putn strabunica care dormea linistita. Usa nu am inchis-o…am fi tras-o doar in caz de ceva. Dar nu s-a intamplat nimic. Chiar si lumina lanternei a disparut. Asa ca bunicul ne-a trimis la culcare, spunand ca sta el cu bunica de paza. Am adormit, nu stiu cat era ceasul. M-am trezit insa pentru ca auzisem o impuscatura. In filmul meu, bunica a fost impuscata, prin geam si cazuse. De fapt doar a adormit si a cazut de pe scaun ! Apoi in emotia revenirii, s-a duc in baie unde fara lumina, a confundat, masina mica de spalat cu wc-ul… Ziua urmatoare tata a venit la primele ore spunand ca “e groasa”. Ca au iesit si cei din Bucuresti. Ca fusese un miting in Bucuresti si au intrerupt transmisia pentru ca oamenii strigau lozinci impotriva lui Ceasescu. A venit si unchiul si a confirmat ca el cu tata fusesera si la mitingul din Caransebes. Au vorbit de un fost coleg de volei, impuscat in Lugoj. Se asteptau la ce e mai rau. In acelasi timp, eu am considerat ca e mai placut sa joc fotbal de masa cu prietenul Bogdan. Televizorul mergea. Noi jucam, nasturii aveau pana si echipament din leocoplast si fiecare avea un numar. Meciul era frumos. Deschis oricarui rezultat. Doar era Steaua-Dinamo.(eu eram Dinamo😉 Mesajele cu tradatorul Milea le-am auzit/vazut de 2-3 ori. Apoi, a fost acea inregistrare cu “fratilor, am invins” si nu ne venea sa credem. Am sarit in sus, desi cred ca meciul era mai interesant, doar ca ne simteam  importanti avand o veste mare de spus mai departe. Am alergat la el in casa, la bunicii lui, apoi am iesit in strada si am spus trecatorilor, unii ne-au pupat acolo, nu le venea sa creada…toata lumea fugea la televizor, ai mei erau deja la televizor, tata cu bunicu si uica inchinau deja primul pahar de rachie…cumva traiam o chestie istorica, iar parte din mintea noastra era la acel meci neterminat din cauza unei biete revolutii.

In aceeasi noapte aveam sa aud pentru prima oara melodia Lambada !

Comments
  1. gxg says:

    Eu eram mai mic (cam 7 ani), dar tot imi aduc aminte diverse lucruri de atunci (Bucuresti):
    – impuscaturi anonime din masini si din turnuri de biserica. N-am fost de fata, dar am aflat ca tata era gata sa fie nimerit cand se intorcea de la piata;
    – eu ma jucam in curte dimineata pe cand am vazut un elicopter trecand pe deasupra. Era o zi frumoasa, senina si fara pic de zapada. apoi mi-am imaginat ca era chiar elicopterul cu care au fugit Ceausestii;
    – urmarind revolutia la TV prin transmisiile de la TVR. Tata mi-a zis sa tinem un moment de reculegere pentru cei omorati la Timisoara, dar nu cred ca am inteles prea bine la ce se referea.
    – si bineinteles o luna si jumatate de vacanta dupa, pana s-au mai linistit apele!

  2. Bogdi says:

    Chestia cu Lambada cred ca e exagerata – parca o mai auziseram si inainte.
    Imi amintesc insa de Eros Ramazzotti dat in sistem “heavy rotation” (preluare de pe Super Channel – oare mai exista postul asta TV ?!?).

    Nu mai sunt sigur, dar dupa ce armata a trecut de partea poporului in acea zi, cred ca te-am batut la nasturi (Steaua-Dinamo 3-1 sau ceva de genul …).

    Imi amintesc de toate animalele (porci, caini, dar si 2 vaci si un cal) impuscate in zona aeroportului Caransebes (“misca in tufisul de la nord-vest … FOC !!!”).

    Buna Lena rules !!!

    • Laurentiu says:

      E o exagerare numai in ideea ca poate melodia am auzit-o prima data o zi sau doua mai tarziu de 22, poate de Craciun(nu-mi amintesc exact)….cert e ca la Revelionul de la Buchin, la Mitariu, pe la 5 dimineata au bagat piesa iar, tin minte ca eram unul din fericitii cunoscatori ai piesei !
      Cat despre meciurile de nasturi, desi as zice ca au fost echilibrate, in mintea mea am cateva victorii in fata, cum si Dinamo are fata de Steaua (din pacate nu prea conteaza acest lucru)
      Pacat de Timur si Gazebo, au ales echipa gresita! 🙂 Dar trebuie sa recunosc, ai avut jucatori cu personalitate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s