Albastru inchis, aproape ninge

Posted: December 27, 2009 in ce mai vad, cutia cu cioburi

Se intuneca in Caransebes. Zapada mare cazuta saptamana trecuta nu mai e de mult. Au ramas strazi in constructii, noroaie, pietris si cate un local deschis. Liniste pe strazi, cam prea putini oameni, nici petarde nu am auzit, doar am vazut copii plecati in colindat. Parte din fostii mei colegi se intalnesc in fiecare zi la 12.30, intr-un bar la moda in oras. Vazandu-i am impresia ca nu s-au schimbat foarte tare, poate doar au o masina mai mare, cateva kilograme in plus si poate cate un rid in plus pe obraz. Dar timpul nu-l putem tine in loc. Ma gandeam doar la ultimele meciuri de fotbal soldate mai toate cu cate o accidentare. Trist sa vezi ca o data cu inaintarea in varsta pierzi din viteza, din conditia fizica si oarecum si din rezistenta. Nori de zapada deasupra orasului, aer curat, multe discutii la cate un pahar de orice, te simti matur discutand cu prietenii si inca copil, acasa, langa parinti. Mananc mult prea bine, oare de ce trebuie sa gandesti cu ficatul in perioada sarbatorilor? Langa un brad plin de globuri si luminite, o canapea indeamna la meditatie si odihna, ma asez, privesc geamul, apoi camera inalta si gandurile imi fug. Nu i-am vazut pe toti cei pe care as fi vrut sa-i vad, am vazut parte din cei pe care nu as fi vrut, dar oarecum nu poti sa le ai pe toate…ma bucur de absolut toti cei pe care i-am vazut, imi pare ca vazandu-i, chiar si asa, o data pe an, distanta nu-i chiar atat de mare. Fostii mei colegi nu vad prea multe filme, nu au timp nici de piese de teatru si oarecum si cu cititul sunt in urma, dar majoritatea au cate o firma, cate o masina mare, cate un copil si in putinul timp liber reusesc sa se intalneasca intre ei. Sunt inca foarte uniti, se vad cat pot de des si profita de fiecare eveniment ca sa o faca. Zilele de nastere, sarbatorile, sfarsitul de saptamana, concediile,meciurile,  evenimentele sunt toate facute impreuna. Pe undeva e frumos, pe de alta parte daca esti din afara, pana sa te fi acceptat in gasca, s-ar putea sa te  plictisesti. N-o mai lungesc. Fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui. Bine sau rau, conteaza doar ca noi sa fim impacati cu alegerea noastra. Una peste alta sarbatorile au trecut, partea aia frumoasa din luna decembrie e trecuta la randu-i, urmeaza “trecerea dintre ani”, momentul de bilant si  speranta intr-un an mai bun. Oare unde o sa te prinda pe tine sfarsitul de an, calatorule? De maine iar pe drum… afara aproape ninge…

Comments
  1. chrysallidis says:

    Calatorule …. sa ai parte de drum plin de zapada, de vis si liniste…..:)
    Salutari de la un alt calator prin orase gri albe….

  2. delia says:

    La multi ani calatorul ! Frumoase randuri despre orasul natal; ai reusit sa-i dai un aer destul de romantic . Imi pare rau ca nu am reusit sa stam de vorba mai mult – am fost ocupata poate cu cel mai bun lucru pe care l-ai mentionat ca-l au fostii tai colegi: copilul, al meu pe nume Dragos. Azi , incercand sa-l adorm imi cauta picioarele prin pat .Le-a gasit si si-a pus capul pe ele le-a prins bine cu manutele si a adormit acolo. Ce simplu, cred ca ma iubeste !

    • Laurentiu says:

      La multi ani…imi pare rau si mie ca nu am reusit sa stam de vorba, oricum ma obisnuiesc greu cu ideea ca “Delia are copil” dar ma bucur ca te prinde si iti ofera ceva unic zi de zi. Poate data viitoare, mai creste si Dragos intre timp, tu o sa ai mai mult timp si eu o sa fiu deja obinuit cu ideea de mai sus si astfel mai detasat🙂
      Afara ninge iar …

  3. diana says:

    Lau,ma intreb,oare in astfel de perioade ,cum sunt sarbatorile de Craciun,poate fi si altfel?, e o intrebare mai mult retorica,deoarece cu siguranta sunt alti oameni care au altfel de obiceiuri dau cred ca au si altfel de traditii. Dar ai intalnit oameni ,asa ca noi,care sa iti fi povestit ca fac ceva inedit in perioada de Craciun? in afara de “orasul natal””familia cu sarmale si carnati pe mese”,””napadirea amintirilor din copilaria fericita si sigura”,”lancezeala sau leneveala care te tine aproape legat de tv sau de pat” ?
    Ai intalnit calatorule o poveste mai altfel ,care sa ne faca sa ciulim urechile, despre Craciun ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s