Marea de alb

Posted: January 6, 2010 in 365, ce mai vad, povesti de cateva minute

Un prieten spunea ca o calatorie cu trenul e un moment de meditatie. La inceput timpul sta in loc, esti intr-un spatiu care iti aduce prin fata ochilor imagini, ai senzatia ca stai si doar exterioarul se misca, imaginile vin si iar vin cu o repeziciune de invidiat. Alt decor, alta lume, alte campuri, alti munti, alte rauri, alte poduri, alte povesti in minte si imediat si alte ganduri. Salturi in timp am facut, pe fond alb, decorul m-a ajutat, eram cand pe munte, cand copil aruncandu-ma in zapada, sarind acrobatic la cate un meci de fotbal, tragand o sanie de funie si imediat apoi sarind pe ea, alunecand, cazand, visand cu ochi deschisi intins pe spate si cu fulgi deasupra-mi. Acum ninge iar, decorul nu se mai schimba insa si tot ce se misca in tabloul din fata, sunt fulgii. Timizi, apoi tot mai desi, se aseaza pe acoperisul din fata si in gradina. Din hornuri iese fum, crescatorie de turturi la balcon, nici un pic de soare sau poate totusi, o raza, doar iarna si o mare de alb in minte. Ma intorc la scris, calatorule.

Advertisements
Comments
  1. sabinaland says:

    nice, la ultima poti sa juri ca e marea 🙂

  2. diana says:

    Lau,asta seamana cu ce am scris eu pe 25 decembrie.Evident sunt alte ganduri si mult mai expresiv ai descris tu momentul.. dar acelasi mare alb…care ne-a “impresionat”pe amandoi…si pun pariu ca erai doar tu cu gandurile tale 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s