Depeche Mode, inapoi in adolescenta

Posted: January 12, 2010 in berlin, ce mai aud, ce mai iubesc..., ce mai vad, cutia cu cioburi

In liceu eram depesist sau depesar, cum s-ar spune prin alte locuri. Incercam sa ma tund ca Dave, incercam sa-i imit miscarile si cateodata in semn de protesc, nu dansam decat pe piesele lor si ale celor care sunt apropiati ca muzica sau ma rog, asa imi sunau mie, The Cure, Camouflage, Joy Division, The Jesus and Mary Chain, The Clash, Bauhaus, Einsturzende Brieftauben, Die Toten Hosen, Die Arzte(influenta germana), Toy Dolls, Sex Pistols, Exploited etc. Acum cativa ani am reusit sa-i vad la Bucuresti intr-un concert de zile mari pe Stadionul National. 50 000 de oameni au fost atunci, bilete luate din timp, atmosfera de neuitat. M-am hotarat tarziu ca vreau sa merg sa-i vad iar. Bilet nu aveam dar niciodata nu mi-am facut o problema din acest lucru. Imi spuneam ca daca s-ar da un titlu cu cel mai bun intr-un anumit domeniu, singurul la care as avea o sansa ar fi chestia asta, sa intru la evenimente de orice natura, chiar daca nu am bilet. Exista intotdeauna cineva care renunta, cineva care nu vine, cineva care deschide o usa sau pur si simplu e noroc. De data asta conditiile meteorologice nu au fost cele mai favorabile celor care incercau asa ca mine sa prinda un loc. Minus multe grade, viscol, vreme din aia sa nu iesi din casa. Inca de la metrou erau oameni care intrebau de bilet. Daca ai unul in plus, nu daca doresti. Bisnitari si pe aici. Afaceri din alea in care cineva cumpara un bilet si il vindea apoi la suprapret. In fine, ca peste tot. Cert e ca singurul bilet gasit era la 120 de euro si undeva nu am vrut sa dau atat. In jumatate de ora, atat de mult imi doream sa merg ca aproape as fi dat si 150, dar nu mai erau bilete. O coada in care erau oamenii cu bilete rezervate, am stat-o, poate poate renunta cineva. Dupa o perioada a venit si un prieten, intarziase, incercase alte variante, nimic nu parea sa functioneze. Intrarile s-au deschis de la 7.30, la 8 canta o formatie in deschidere. La 9 teoretic Depeche. Putin inainte de 9, cei intrati la concert dar iesiti pe terasa etajului 1, la tigara, au inceput sa arunce cu bulgari in cei cativa care ne incercam norocul la orice om care venea(intarziat) la concert. Mi-am spus ca mitul meu de a face rost de bilete in orice situatia a apus ! Trist era ca tocmai cu Depeche, formatia adolescentei mele se intampla. Am incercat la intrare, apoi la casele de bilete unde ceream sa ne mai lase in interior ca tot suntem doar 20-30 de oameni. Am intrebat cel putin 70 de persoane daca nu au cumva un bilet in plus. Unii aveau hartii pe care solicitau asta, unul si-a scris pe iphone…cateodata insa cand nu te mai astepti, norocul apare. O doamna intarziata pe care cativa “colegi” de suferinta o lasasera in pace, dupa atatea raspunsuri negative si-a scos un plic exact in fata mea. Am intrebat-o intamplator. Avea un bilet in plus. Nu mi-a venit sa cred. Au navalit aproape toti ceilalti. Doamna insa, mi l-a dat mie pentru ca eu o intrebasem primul. Ca in filme. Cand renunti sa mai crezi in ceva, parca te trage de mana. Mi l-a dat la pretul unui bilet normal. Super fericit. Aveam sa intru, de asta eram sigur. Dar undeva am inceput sa cred ca daca mai stau putin as putea sa-mi ajut si prietenul. Era firesc sa incerc. Venisem impreuna la concert, m-as fi simtit aiurea sa intru si el sa ramana. In alte 5 minute reuseam si asta. Foarte norocos am fost. Sunt convins ca la loto nu as fi castigat nimic. In fine. Era ora 9 fix, ne feream de bulgari, loveam cu piciorul in unul si altul mi-a sters un umar, nu mai conta….intram insa la concert. Depeche Mode aveau sa inceapa la foarte putin timp dupa ce am intrat in sala. Inca aproximativ 20 000 de oameni erau acolo. La Bucuresti a fost un stadion si o atmosfera greu de egalat, aici insa, intr-o sala imensa si impresionanta, cei nici macar jumatate parca au fost mai intimi cu formatia. Stiau mai multe versuri, se miscau ca un tot, iar sunetul….sunetul a fost de nota 10 !

Depeche au ramas Depeche. Dave neobosit si intr-o forma care ar face invidios pe orice tanar de 20 de ani. S-a miscat continuu, a dansat, a cerut miscare de la public, a cantat si vocea l-a tinut pana in final. 2 ore de muzica, de intoarcere in adolescenta, de ritm, de imagini, de priviri in sala, de raspuns la miscarea de pe scena, de privit imaginile din spatele artistilor, de fredonat, de tipat, de senzatie din aia ca dupa atata timp ii revezi ca pe niste prieteni dragi. Martin a cantat si el 2-3 piese. Lente. Dar bine venite, ca un moment de acalmie, dupa vacarm. Andrew e mereu acolo. Apoi din nou in adolescenta, in ritm, printre imagini, privind sala….

Piesele mai noi la inceput, am retinut doar Wrong, Corrupt si Miles away, apoi pe ecran imaginea unui drum in desert, o cioara imensa si un ochi deasupra ei, ochiul se misca si avea alte imagini din desert, se auzea incet dar tot mai sigur ceva cunoscut. Iar cand recunosc, imi spun ca e una din cele mai bune piese ale lor. Walking in my shoes ! Continua rapid intr-o ordine pe care am pierdut-o cu I feel you, Barrel of a gun, Policy o truth, Behind the wheel, In your room(o varianta inedita), Martin canta doua piese lente si Dave apoi, in forta, World in my eyes(preferata mea), Stripped, Photografic(de pe primul album !!!), Halo, Enjoy the silence si Never let me down again. La bis, inca o piesa Martin, apoi Question of time, It’s no good si Personal jesus in incheiere. Iar eu nu am vazut sala ca se goleste, nu am simtit cand mi-am luat iar hainele si am coborat, mintea imi era inca acolo sau chiar departe, in perioada in care ma invarteam si eu si doar cei cativa care mai gustau astfel de muzica. Erau minutele noastre. Nu multe, dar asa, 3-4 piese la cate o petrecere. Dar pentru noi asta era totul. O ultima privire in sala, o masina de scris la o piesa trecuta, un ecran imens

“I
Have
Learned
So much from God
That I can no longer
Call
Myself

A Christian, a Hindu, a Muslim
A Buddhist, a Jew.

The Truth has shared so much of itself
With me

That I can no longer call myself
A man, a woman, an angel
Or even pure
Soul.

Love has
Befriended Hafiz so completely
It has turned to ash
And freed
Me”

Ramai cu Depeche Mode, calatorule.

Comments
  1. octavian says:

    huh … ma bucur ca ti-a placut!🙂
    si mie mi-au atras atentia versurile care rulau in spate la precious si am scris despre asta aici:
    http://blog.joacadeamine.ro/2009/09/22/1360-zile-mai-tarziu/
    iar despre depeche mode in concert/e aici:
    http://blog.joacadeamine.ro/2009/11/23/patru-concerte-depeche-mode-mai-tarziu/
    E clar una din experientele care raman pentru viata!

    • Laurentiu says:

      Citit. Mult mai documentat si mai altfel. Ma inclin. Ciudat a fost ca am retinut parte din versuri si am uitat ca a fost si Precious in lista.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s