Blue dog

Posted: January 15, 2010 in 365, povesti de cateva minute

Oare e posibil sa fie asa?  Cele doua personaje sa porneasca din  parti diferite ale orasului, apoi el reface drumul ei, ea pe al lui. In locul in care el a cumparat o revista ea doar se uita pe cateva poze, in cel in care ea si-a luat o tarta, el isi cumpara un sandwich, dupa ce in prealabil au vorbit cu aceeasi persoana, se opresc pe aceeasi banca, ea citeste cateva randuri de carte, el din revista cumparata, privesc de pe pod acelasi rau si stau un putin locului. Nu stiu unul de altul, el viseaza ceva, ea zambeste la altceva si totusi povestea ar fi despre lucrurile comune. O librarie prin care au trecut amandoi, un gang intunecat plin de graffiti, un parc plin de iarna si de oameni cu copii, un fotograf, acelasi loc,o poza, doar ca el se uita in dreapta si ea in stanga, acelasi bloc, ea la o prietena, el, intamplator, greseste scara unde ar fi vrut sa vada un apartament. Usa ei e albastra cu doua dungi portocalii verticale si doua orizontale incat sa formeze un diez, ceva de genul #, a lui e neagra dar soneria lui i-a atras atentia, verde deschis si-o tinta in mijloc. A ezitat putin, dar pana la urma ar fi sunat. El nu s-a oprit prea mult la usa ci la bicicleta ei legata de scara. O mangaiase la plecare. A pus si el mana. Mai intai uitandu-se in jur, apoi doar asa, cat sa-i zica salut…n-a sunat, prietena ei a deschis usa si s-a trezit imediat in balcon, fuma si privea in jos, strada, ca si el, cu cateva ore mai devreme, din acelasi loc. Intre timp el a schimbat scara, apartamentul vazut a fost pe gustul lui, prin urmare a cerut timp de gandire si a plecat. Dupa un timp si ea, pe acelasi drum cale intoarsa. Parc, zapada, oameni, chiosc de ziare, patiserie, metrou…Se intalnesc? La mijloc? Se vad doar din metrou? …nu stiu…cumva el a coborat mai repede, e in fata la Blue dog, ii place cum suna si se gandeste ca ar scrie o poveste….cum ar fi daca…, aceeasi privire, acelasi drum, acelasi mers in graba, acelasi fel de a purta gulerul, aceleasi gesturi cand vad aceleasi lucruri, aceleasi…si in acelasi moment, ea il atinge in treacat si isi cere scuze. Incepe povestea.

Advertisements
Comments
  1. dianatampau says:

    imi place subiectul.mi-ar place sa vad odata si filmul,Lau 🙂

    p.s. eu de multe ori ma gandesc ca mi-ar place sa fiu in locul celui care sta sus ,deasupra noastra si se uita a pe o harta detaliata la mine..eu gandindu-ma la cineva care delatfel este dupa colt intr-o cafenea si suntem atat de aproape unu de altul dar nu ne vedem din cauza zidului.Ideea faina e ca uneori mai si simti cand esti atat de aproape de cineva,dar totusi atat de departe in sentimente… 😦
    oricum cel care vede de sus,e amuzat teribil,iti spun eu.Cel putin de mine rade mai tot timpul.Nu-mi mai trebuie telefon si nici ceas. stii tu ce zic 🙂
    te pup prietene,ai grija..peste ce dog blue dai!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s