Despre vecini

Posted: January 29, 2010 in berlin, ce mai vad, cutia cu cioburi

Am inceput sa-i invat dupa nume, pentru ca stand la etajul 4, in functie de ei imi calculez etajele ramase, cand urc. Stiu ca (Bruce) Lee e la 1, stiu ca (iaurtul) Muller e la 2,  la 3 sta Wagner, care ca si tizul ei mai renumit, canta la pian. Cateodata frumos, de iti vine sa adormi cu urechea lipita de parchet sau sa te lasi purtat de acorduri spre o zi mai linistita. Langa mine s-au mutat unii, noi, care isi lasa pantafii de iarna afara, pe hol. Ciudat. Dar probabil ca aici nu se fura asa usor. Dar nici prea calzi nu sunt dimineata, daca raman peste noapte in casa scarii. Imi amintesc, inevitabil, de o intamplare din perioada liceului, cand dupa o petrecere la prietenul meu cel mai bun, dar si vecin, multi au ramas fara papuci. Hotii, oameni orientati, au luat tot ce au prins(aproximativ 16-17 perechi de la intrare) plus cateva haine de iarna. Cam tot ce au gasit in micul hol de la intrare unde era cuierul. Avantajul celor care nu s-au descaltat. Dar deviez. Asa ca, inapoi la vecinii actuali. Imi trebuia cheia de la pod.(pentru ca o sa vina o echipa de tehnicieni sa-mi monteze internet in casa)Asa ca am vorbit cu proprietara si prin ea,  am ajuns la Herr Peter Bodeker. Vecinul de la 1. De langa Lee.  Pe acest domn il remarcam stand la fereastra si privind mereu in curte. E unul din acei batrani care au vazut multe la viata lor si acum sunt in faza in care mediteaza.Proprietara l-a descris ca un om care te ajuta cu placere. Asa a si fost. Foarte amabil, mi-a zis din start ca nu are nici o cheie de la pod, ca probabil nu-si mai aminteste proprietara ca e la ea dar ca ar putea fi in beci distribuitorul si cablul ramas al firmei respective. Doua cautari in beci, singur si cu domnul Bodeker(acest Bo Derek masculin), doua in pod(pentru ca ni s-a spus ca ar putea fi deschise usile si apoi ca poate sunt intepenite), mai intai la scara mea, unde am fost singur, a doua oara la scara de langa, care ar avea camere comunicante cu scara mea, cu domnul Bodeker. Erau inchise. Prin urmare a urmat planul 2. Am sunat-o pe proprietara si i-am spus cum stam, fara chei si fara usi deschise. Intre timp isi amintise si se gandise la un plan de trimitere. Dar astepta niste confirmari. Prin urmare, am asteptat si eu la dl Bodeker in casa. Si m-am lasat putin furat de peisaj. Poze vechi, ingalbenite, din tineretea sotilor Bodeker, colaje, taieturi din ziar, imagini de la campionate de sah, ceasuri, foarte multe ceasuri, dupa ce am numarat 30, am intrebat.

Sunteti colectionar? Mi-a raspuns sotia. Pe care in prealabil o cunoscusem. Mi-a spus ca ea e. Domnul insa usor timid, imi spune totusi ca nu-i vine sa creada ca am remarcat prima data colectia ei de ceasuri si nu pe a lui de chihlimbar. Abia atunci am deschis ochii si nu mi-a venit sa cred. Omul e fan chihlimbar. Cred ca are peste o mie de pietre si pietricele. Are unele cu care a fost la expozitii, unele cu cate o insecta in interior, cu poza marita a insectei, unele foarte vechi, altele gasite la mare…altele slefuite in atelierul propriu de la parter, multe piramide facute de el, multe figuri….apoi vad o bucata de stanca in miniatura si patru figuri. Ma intreaba daca stiu ce e. Ma uit bine. O piatra si 4 masti cumva. Risc un raspuns.

Masti? Incepe sa rada. Nu. Ma duce apoi in camera alaturata sa vad un tablou. Nici mai mult nici mai putin decat celebrul munte(Rushmore) al americanilor in care sunt sculptati cei patru presedinti. Nu prea semanau. Dar i-am facut pe plac, spunandu-i ca nu stiam de unde sa iau imaginea cu stanca si respectivele figuri. Ce e drept, nu mi-ar fi trecut prin cap ca ar fi un munte si cele 4 fete de chihlimbar, s-ar fi vrut sculpturi. Dar cum mie imi plac oamenii pasionati de ceea ce fac, mi s-a parut cea mai faina lucrare. Apoi am vazut tablouri cu chihlimbar, poze cu rama din chihlimbar, casete de bijuterii, elefanti, multe alte figurine si langa un papagal impaiat. Iar la geam, pe cate o crenguta, alti doi papagali, dar cat se poate de in viata si de zburatori. Au facut cateva tururi pana pe tabloul cu presedinti si inapoi in mica jungla improvizata de la geam. Nu te plictisesti niciodata in casa sotilor Bodeker. Doar uitandu-ma la pereti, cred ca as fi putut sta inca mult si bine si as fi cautat tot felul de povesti prinse in cate un colt in cele mai nevinovate colaje cu chihlimbar. Apoi a sunat telefonul si m-am intors in celalalt film. Cheia o sa ajunga in cutia postala a domnului Bodeker la ora 6. La 6.30 urma sa vin s-o iau sa deschid usa de la pod si s-o las asa, urmand ca in final sa las cheia domnului Bodeker(pentru ca e un om de incredere). Asa s-a si intamplat.

Comments
  1. tipu says:

    kinda’ fun:)

  2. grebla says:

    frumos… totusi merita si cheia aia o poza…

  3. Laurentiu says:

    am o problema cu descarcarea de poze…nu m-am gandit insa sa fotografiez cheia, as fi atasat cartea de vizita a domnului Bodeker pentru ca merita. dar revin, acum ca imi merge netul mai bine….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s