Fascinatia statului la coada

Posted: February 12, 2010 in berlin, ce mai vad, povesti de cateva minute

Am stat mult la coada, pentru diverse lucruri, mai ales in trecut. Era obligatoriu. Altfel banane nu as fi mancat nici macar o data pe an, painea brutarului n-as fi simtit-o, laptele proaspat nu l-as fi putut cumpara pentru casa si cartile, ce-i drept la pachet cu ascutitori chinezesti cu girafa(cat mi-as dori una acum !), cu una romaneasca care nu se vindea si cu cate o cutie de ace sau lipici, n-as fi putut ajunge nici la ele. Dar nu-mi amintesc sa fi fost ceva placut sau poate eram prea mic. Stiu ca erau discutii, stiu si ca toate zvonurile se intalneau acolo, meciurile erau comentate, ultimul episod din Dallas, sau cate un film de capa si spada…acum, dupa o perioada lunga in care aproape am uitat ce inseamna, redescopar acest lucru in cadrul Festivalului de Film de la Berlin.

Cel mai ciudat imi pare ca nu am absolut nici o problema sa stau la coada ! Rand civilizat, nu se baga oameni in fata, ce-i drept, ideea e putin aiurea, sa dai bilete doar pentru urmatoarele 3 zile(pentru filmele din competitie), dar pe de cealalta parte, oferi sansa oamenilor care nu pot veni in fiecare zi sa stea de nebuni cel putin o ora si extra, limitezi durata persoanei ajunse in fata ghiseului. Pro si contra.

Atmosfera insa e lejera. Oamenii zambesc si sufera pentru un ceva comun. Toti vor bilete, toti sunt cu ochii in monitoarele care arata disponibilitatea sau epuizarea biletelor la filmul mult asteptat. Mai apar diversi care au cumparat in plus sau din greseala sau care pur si simplu si-au luat din exces de zel la doua filme care ruleaza in acelasi timp. Ne tinem locul in coada, mergem dupa cate un sandwich, dupa cate o placinta, iesim sa privim monitorul, raspundem la intrebarile ziaristilor veniti sa ia pulsul festivalului, schimbam impresii, aflam diverse si dam mai departe. Imi amintesc primul an cand am fost si cat de pe langa am fost si cate filme am ratat doar pentru ca nu stiam cum merg lucrurile. Acum, par un veteran, unul care sta linistit in coada pentru ca intotdeauna mai exista si alte variante de a gasi biletul dorit. Stiu ora la care sa merg si filmul pentru care se bat majoritatea. Cum ? Am sa-ti spun doar tie, calatorule, cand ajungi aici. Pana atunci…ne vedem maine intr-o noua coada…pentru ziua de marti de data asta…lejer, ca si dusul de dimineata.

Advertisements
Comments
  1. tipu says:

    tell me please:( !?!

    • Laurentiu says:

      in mod normal daca vrei sa vezi un film, o ora inainte de deschiderea caselor de bilete iti da speranta….daca ratezi totusi, in ziua filmului mai ai o sansa, la casierie…cel putin o ora inainte …si daca nici asa nu gasesti, ii cauti pe cei care isi vand biletul. e drept, pierzi ceva timp, dar cateodata merita

  2. tipu says:

    Jury Grand Prix – Silver Bear for ‘If I Want To Whistle, I Whistle’
    whoohoo!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s