Berlinale, dupa ce tragi linia

Posted: February 24, 2010 in berlin, ce mai vad, filme

Asta mi-am propus sa vad la Festivalul de Film de la Berlin. Cu mici exceptii, m-am tinut de plan.  Ce nu am reusit sa vad, am compensat cu altele si per total cred ca am ajuns cam tot acolo ca numar de filme. Castigatorii ii stiti. Daca nu, aici. Cum a fost pentru mine, festivalul? In ceea ce priveste filmele, cred ca au fost filme mai bune ca in ultimii 3 ani, de cand reusesc sa ajung si eu pe aici. In competitia oficiala filmele au fost de valori apropiate, din ce am vazut, la fiecare am gasit un ceva de care sa ma leg si sa spun, imi plac, sunt filme bune. Exceptii, am simpatizat cu danezul Submarino, cu rusescul How I ended this summer , cu austriacul Der Rauber si cu bosniacul Na putu si am asteptat cel mai mult filmul american, The killer inside me(care intr-un fel m-a dezamagit). Filmul romanesc prezent in competitia oficiala a fost undeva la mijloc, de sine statator, bun, greu de facut, cu punctele slabe in dialog si in partea statica a filmului, dar cu niste actori buni si  plusand in originalitate prin folosirea unor puscariasi minori lauti direct din penitenciar care s-au achitat perfect de sarcini. E clar ca nu e greu sa se joace pe ei, dar cateodata s-au depasit. Ma bucura premiul primit de echipa romaneasca, ma intristeaza ca celalalt film prezent in sectiunea, Forum, Portretul luptatorului la tinerete, a fost aproape uitat desi cred ca e un film despre care merita vorbit. Intorcandu-ma la competitia oficiala, pot spune ca nu am reusit sa vad castigatorul Bal si cumva ma intreb de ce filme ca Exit through the gift shop si Shutter Island nu au fost in competitie. Cel mai probabil pentru ca nu au fost premiere mondiale. Trec peste.

Filme interesante si la categoria Panorama. Kawasaki’s Rose, filmul cehesc cu titlu japonez a fost preferatul meu alaturi de westernul modern, Red Hill. Din categoria Forum, nu am vazut prea multe, germanul Im Schatten si romanescul Portretul luptatorului la tinerete, sunt cele care merita amintite.

Marea bila neagra a festivalului este faptul ca pierzi mult timp stand in  cozi interminabile pentru a ajunge la bilete si ca desi stai, risti sa nu gasesti.E drept, ti se mai ofera variante, in ziua filmului la casa cinematografului respectiv, ai sanse sa mai gasesti bilete. Dar desigur o sa treci prin alta coada.  O alta bila neagra ar fi locatiile unde sunt proiectate filmele din competitia oficiala.

Palatul Berlinale e mare si incapator, biletele  insa sunt mai scumpe si cu toate astea sunt primele care se dau. Un film cu un nume mare in distributie sau unul de care sa se vorbeasca putin inainte, se cam duc in prima ora de coada, rar prind inca o ora. Toata lumea vrea sa vada actori celebri, regizor, sa auda ceva spus in fata lor, sa treaca pe langa, sa fotografieze sau pur si simplu sa se isterizeze ca l-au atins pe Shah Rukh Khan.  Friedrichstatpalast, e destul de  mare, dar are cele mai incomode scaune posibile. Fara spatiu in fata, brute, cu mult lemn, o persoana ce nu-i la margine de rand, are serios probleme cu un film putin mai lung. Nu mai vorbesc de doua filme.  Iar Urania in general e doar pentru vorbitorii de germana, subtitrarile sunt mai toate asa aici. Spatiu din fata nu e mare nici aici si cumva risti sa ai pe cineva inalt in fata si sa nu vezi bine.

In Cinemax, Cinestar, Cubix, Colosseum, Arsenal, Zoo Palast…as sta 10 filme la rand(poate ca e o exagerare dar na, cam asta-i diferenta)…atat sunt de comode, de largi, cu mult spatiu sa te intinzi, cu loc sa te lasi pe spate…din pacate, prea putin ajungi in ele…4-5 filme din tot festivalul.

Inchei cu partea asta mai putin placuta si doar mai adaug un putin la partea aia placuta. As spune ca cea mai mare realizare a festivalului este ca aduna oameni din multe colturi ale lumii indragostiti de film. Sunt multi, de aceea si cozile, mai sunt si locuitorii orasului, impatimiti de film si e clar si cei luati pe sus de apropiati iubitori si dusi obigat-fortat la cate asa un eveniment. E placut sa vezi cinefili discutand la coada, pe cate un culoar al cinemaului, la intrare, la iesire, in cinema, inainte de film, dupa…si rar in timpul. In finalul festivalului, revista Screen a anuntat titluri mari pentru Cannes-ul de anul acesta. Vorba lui Florin Serban, regizorul filmului, Eu cand vreau sa fluier, fluier, Cannes-ul e un fel de campionat mondial la fotbal, Berlinale, un fel de Liga Campionilor Europeni. Ne vedem acolo, calatorule?

Comments
  1. tipu says:

    definitely!
    see ya’ in Cannes!

  2. Wow! This can be one particular of the most beneficial blogs We have ever arrive across on this subject. Basically Magnificent

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s