Lumea celor mici si ascunsi

Posted: February 26, 2010 in ce mai aud, cutia cu cioburi, imagini salvate...

Cand stingeti lumina, nu credeti ca o intreaga armata de fapturi iese la plimbare? Poate ca pur si simplu au alt ritm si sunt obisnuite cu intunericul sau poate asa e lumea lor, inversa cu a noastra, dorm cand noi suntem treji. Nu auziti niciodata un zgomot mic, un scartait, un huruit in bloc, un dulap care se intinde, un geam care se misca, o punga care fosneste, un rulou care mai coboara putin? In casa in care am copilarit, dulapul facea un zgomot ciudat, ca si cum s-ar misca, din cand in cand…era ciudat, era undeva in interior si intr-o miscare continua, ca si cum si-ar pravali cartile in perioada imediat urmatoare…apoi se linistea, cand vedea ca eu ma afund mai mult in pat si cat mai sub plapuma. In casa bunicii patul avea un zgomos chiar daca nu il atingeai, asa, putin, trepida, ce-i drept era un pat imens cu o adaugire inutila din lemn deasupra capului care avea aproape un metru, dar probabil asta fusese moda. Sau poate ca fusese initial un baldachin iar acum trecusera anii. Cert e ca acel lucru se misca…bunica zicea ca e unul din stramosi…era poate o poveste care m-a prins o perioada, acum insa cred ca e vorba de altceva. In Bucuresti, in garsoniera sorei mele, in aerisirea de la bucatarie, cred ca e o foca mica, invizibila, cel putin faca exact ca foca sau poate ca un pescarus bolnav de gat. Poate sunt amandoi.  Aici, de cateva zile aud soricei razand. Nu am luat-o pe aratura, nu am fumat nimic :-)…doar asa imi place sa cred ca nu sunt zgomote obisnuite, ca exista un univers al animalelor mici, a fiintelor mici si ascunse, poate chiar invizibile, care ies si ei din cand in cand, se plimba, alearga sau chiar rad. Indianul si calul, stiu desigur ca asa ar fi. Cand m-au vazut imbracat in ninja au stiut ca sunt de al lor. Asa ca…radeau si ei cu soriceii, se dadeau pe parchet ca pe gheata, umblau la apa, rontaiau din fulgii scapati de mine pe jos(of, trebuie sa aspir !) si uneori se uita si la filmele la care eu adorm iar cand pleaca, la randul lor la culcare, opresc intotdeauna laptopul.

Comments
  1. grebla says:

    eu cred ca de fapt ii paraie oasele calului contorsionist… a imbatranit si el… 🙂

  2. Laurentiu says:

    nici eu nu ma gandeam la scary…era mai mult o incercare sa explic cu elemente din copilarie, alte copilarii…si cred ca prefer explicatia cu paraitul oaselor calului. asa-i, oasele mai paraie, o data cu avansarea in varsta…stim si de la fotbal asta🙂

  3. tipu says:

    I’m afraid of ninjas so much that I developed a phobia about them…
    Ninjas are really scary for me.
    However…I do like the mule.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s