Lumile din ochi

Posted: May 15, 2010 in 365, cutia cu cioburi

Daca ti-as arata lumea prin ochii mei, oare tu ce ai vedea? Dar daca m-as pierde cu tine, ar fi oare suficient cat sa uitam pentru un moment de lume? Am sta jos, poate pe iarba, poate doar pe cate un sezlong pierdut in balcon, poate pe o banca scrijelita de zeci de adolescenti, am vorbi doar din priviri, pentru ca in ochi e lumea mea precum e si a ta in ai tai si n-am vrea s-o afectam cat ne-ar fi bine. Cel mai probabil am gasi margarete pe deal, le-am strange in brate si le-am lasa libere cat timp dealul l-am cobora rostogolindu-ne si fara sa ne pierdem din priviri, ca sa nu ne pierdem lumile. La fel de probabil, am lua un tren de noapte si in compartimentul cu paturi suspendate am manca biscuiti. Am adormi in aerul rece de munte, cu geamul foarte putin deschis, patura aproape de barbie, ne-am trezi dezveliti, strabatand campuri de floarea soarelui. In tot acest timp lumine noastre ar fi prezente in vise, pentru ca ele nu dorm niciodata. Sunt acolo, cresc, descresc, iau diferite forme si culori, au anumite obiceiuri si singurul lucru de care se tem ar fi de intuneric. De aceea poate ca lumea mea e alba, oamenii sunt niste puncte mici colorate si negru e doar un metrou ce trece rapid cu gandurile de aceeasi culoare. As aprinde o tigara in lumea mea, m-as teleporta de cateva ori pe zi, as dansa pe Radiohead, Depeche Mode si The Cure si cred ca as desena peretii. Daca as inchide ochii si ai face si tu acelasi lucru, oare am reusi sa ne vedem lumile care nu dorm? Iar daca le-am vedea, ar fi la fel ca visele, in alb-negru?

Comments
  1. corina says:

    Am ramas fara suflare…Cum poti scrie atat de frumos? Unde gasesti cuvintele astea…fara frontiere? Sint atat de vii, duc cu ele o insuportabila emotie care ravaseste gandurile si trairile calatorului poposit din intamplare pe aici. E ca o operatie pe cord deschis, fara anestezie. Simti tot pana la ultima terminatie nervoasa. Continua sa visezi, continua sa scrii. Si lumea va fi mai bogata cu un zambet.

    • Laurentiu says:

      multumesc. comentariul tau e cel putin la fel de frumos ca ceea ce am scris eu

    • Le realist... says:

      operatie pe cord deschis?…. mai intai, cu anestezie, ti cresteaza pieptul cu bisturiul(tu respiri regulat..esti sub anestezic)… cu costotomul se rup coastele pocnind sec..una cate una…cu departatorul incet..se desface cutia toracica..in pocnituri de coaste si ligamente…si iata inima..inca bate…
      Acum imagineaza-ti totul..fara anestezie…fara frontiere…doar zambete…

      • corina says:

        era doar o metafora, nu ma gandeam sa descriu cum arata o sala de operatie sau o trusa medicala. pentru asta exista spitalele, literatura de specialitate… si totusi am sa-ti zambesc. fara frontiere.:) lasa-ti inima sa zambeasca si nu mai privi inapoi cu manie!:)

  2. un(o) oarecare says:

    daca imi permiti…chiar as picta lumea din ochi tai , in ulei, in culori vii sau poate alb si negru, un camp plin de flori, iarba inalta, iar in fundal un deal cu cararea……..inca un zambet….frumos…

  3. chrysallidis says:

    din când în când dai drumul cuvintelor, viselor……aşa, ca din hăţuri.

  4. tipu says:

    Playing the Angel, huh?:)

  5. Laurentiu says:

    @ chrysallidis nu pot sa le dau drumul zilnic, ar intra in cotidian si si-ar pierde din farmec 🙂
    @ tipu angel with dirty faces

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s