Tiff, partea finala

Posted: June 15, 2010 in filme

Miercuri m-am intalnit cu personajul feminin preferat de la acest festival. Juca o autista, in filmul maghiar Vremuri de alta-data. Mult timp m-am gandit daca nu e si in realitate in alta lume. Pentru ca mie asa mi-a parut. M-a convins din prima, iar pe parcursul filmului doar a intarit senzatia. Destul de trista povestea filmului, o descriere gasiti mai sus, pentru mine, muzica, modul de filmare si jocul Terezei Vass merita elogiate. Filmul sarbesc Orasul diavolului a fost o dezamagire. Un fel de telenovela presarata cu cateva glume nu foarte reusite. Imi plac in continuare sarbii, doar am crescut cu ei, am si ras de cateva ori, dar in general nu am avut ce sa remarc la acest film din competitie. Seara s-a terminat cu un alt film maghiar, Nu suntem prieteni. Undeva greu de apreciat acest film, cu momente bune si proaste, cei de langa mine nu l-au prea gustat, filmul fiind facut din improvizatii despre relatii, coincidente si natura umana. Personal am gustat amestecul, mi s-a confirmat starea aceea de confuzie iar umorul sec m-a incantat. Joi a fost din nou o zi cu 5 filme. 9:06 a deschis balul cu o poveste politisto-psihologica. Imaginati-va un politist care se identifica incet incet cu victima. Se muta in casa victimei, incearca sa-i descopere obiceiurile, incearca sa faca tot posibilul sa inteleaga motivul sinuciderii mergand cumva pe urmele acesteia…nu spun cum sfarseste, cred ca e unul din filmele care trebuiesc vazute. Iubiri  incrucisate marca Kaurismaki nu mi-au placut. Nu m-am atasat de personaje, umorul nu a mai fost la inaltime, o poveste putin credibila si fara sare si piper, ca parere generala. Tot ce imi place e un film polonez despre adolescenta. Placut, pe fondul unei Polonii tensionate de la inceputul anilor ’80, contrastand insa cu cateva imagini de la mare, doza de poetic. Documentarul despre Shukar Collective mi-a smuls multe zambete. Cred ca e un experiment reusit ca prim documentar despre muzica, din Romania. Filmul de care nu am stiut nimic cand am ajuns la festival, dar apoi am auzit atatea ca a devenit un must, e Cafe Noir. Putin ciudat, ca tot ce vine din Coreea, construit ca un puzzle, filmul a avut multe momente foarte bune dar si scene din care nu am inteles nimic. Multe semne de intrebare la iesire in incercarea de a asambla partea aia de inteles. L-as numi filmul controversat al festivalului, cel care probabil ar fi fost mai pe intelesul tuturor la o ora mai matinala sau poate doar nu ca al 5-lea film intr-o zi. Parerile prietenilor au fost destul de impartite, mai degraba deziluzionand decat impresionand…dar na, faptul ca e foarte controversat il face ca un film de care trebuie amintit si in plus se recomanda pentru alte minti mai luminate.

Felicia inainte de toate a fost o surpriza placuta. Inca un joc bun al artistei din rolul principal. Cred ca toate mamele ar trebui sa vada acest film, pentru ca printre altele filmul e si despre relatia mama-fiica. Extrem de real, as zice foarte bine scris, simplu, despre o zi normala a unor oameni normali, fara complicatii si pe intelesul tuturor. O nota aparte pentru Ozana Oancea, extrem de convingatoare in rolul Feliciei. Apoi au urmat doua filme cu Craciunul in titlu. In ziua de Craciun si Marti, dupa Craciun. Ciudat ca in amandou, cuplul initial e perturbat de o a treia persoana si dupa o asa numita relatie in trei, se formeaza un alt cuplu. Primul exploateaza mai mult latura tineretii, a incercarilor, a momentelor acelea in care esti nesigur si totul iti pare fain si misterios. Al doilea, vorbeste despre familie, despre pierderea unei relatii, despre momentul acela in care desi ti-e foarte bine, ajungi sa te indragostesti mult prea puternic de altcineva. Trist. Inca un pumn direct in figura pentru cei care au trecut prin asta si cred pana la urma pentru ca e atat de real. Scrisori catre parintele Jacob a fost ultimul film de remarcat. S-a remarcat in primul rand pentru ca a fost singurul film cat de cat care putea fi vazut in penultima zi pana la orele de seara. Extrem de proasta planificarea filmelor,  zile in care trebuie sa alegi din cateva filme bune si zile in care nu poti vedea mai nimic. Sambata, in penultima zi, a fost cel mai elocvent exemplu. Filme vechi, majoritatea vazute, reluari ale filmelor vazute, cateva scurt metraje si filme a caror subiecte nu m-au tentat deloc. Una peste alta n-o sa mai zic de rau. Pana la urma a fost o editie frumoasa cu ceva filme interesante si povesti cu prietenii dupa film. Poate o editie mai “cuminte” in ceea ce priveste filmele, dar avand surprizele ei presarate la tot pasul. Mi-a placut sa fiu alaturi de prieteni, am gustat din explicatiile si povestile dupa fiecare film, am ras, am fotografiat si am cazut cateodata in butoiul cu melancolie. Inca o tigara, inca o gura de real, inca o imagine din aia tremurata prin fata ochilor, oameni noi, priviri, plimbari, cuvinte…si multi alti calatori.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s