Archive for July, 2010

Glennkill

Posted: July 31, 2010 in 365, berlin, carti

Nu am mai scris de mult despre carti. Doua sunt motivele principale. Primul, spre rusinea mea, nu am citit foarte mult in ultima vreme, m-am concentrat pe carti in limba germana care merg cumva in alt ritm. Al doilea, am scris in general putin pe blog, mai mereu plecat, intre apartamente, sau prins in alte scrieri. Motive as mai fi avut. Acum insa mai trag cateva linii de start si ma intorc la ce mi-e drag. In cazul cartilor, Glennkill merita toata atentia. In Romania, cartea a fost tradusa la Humanitas sub denumirea Turma vede urma. Dar sigur puteti s-o gasiti si in engleza (cu ajutorul Book Express) sau chiar si in germana(in original) iar daca aici nu aveti ajutor, puteti apela oricand la mine. Intorcandu-ne la carte, o sa spun din start ca e putin neconventionala in sensul ca e o carte politista cu oi. Adica, oile sunt personaje principale. E drept, nu orice fel de oi, ci niste oi putin mai altfel, invatate cu cititul, cu povestile si oarecum invatate sa-i inteleaga pe oameni. E clar ca apar si super incurcaturi si unele mai inteleg si ce vor si mai mereu altceva decat ar intelege un om ….dar poate ca si asta e unul din farmecele cartii. Totul porneste din momentul in care isi gasesc ciobanul mort, in camp, cu o sapa infipta in burta, fara nici o trimitere insa la romanul Ion 🙂 De aici pornesc intr-un fel de incercare de a gasi vinovatul, cu mijloacele pe care le au. Per ansamblu, oile nu sunt animale foarte destepte. Dar sunt unite si printre ele, apar din cand in cand personaje care merita toata atentia. Miss Maple e cea mai desteapta oaie din Glennkill, poate chiar din lume, Othello e un berbec negru, cu 4 coarne, extrem de curajos si cu un trecut misterios(preferatul meu), Mopple the Whale e berbecul cu cea mai buna memorie, dar in acelasi timp, un mare mancau, Maude are mirosul foarte dezvoltat, Sir Ritchfield e conducatorul turmei, deja destul de batran si cu pierderi de memorie, cu toate astea, are inca cea mai buna vedere, Cloud e oaia cu cea mai buna lana, Lane e cea mai rapida oaie, Cordelia retine pilde si sfaturi, Zora e o oaie cu capul negru, singura oaie care are si coarne, din turma, iar Melmoth e fratele geaman a lui Sir Ritchfiel, un berbec legendar, disparut de pe langa turma, un fel de aventurier, calator si intelept…si e clar ca mai sunt si altele, mai putin importante, dar apar la randu-le in peisaj. Cam asta-i gasca. Cu asta incearca sa afle adevarul urmarind reactiile oamenilor, ascultand pe la geamuri si punand lucrurile cap la cap ca o firma de detectivi, care se reunesc noapte de noapte in stana. E clar ca apar piste false, dusmani invizibili, un lup sau o fantoma, aparitii ale macelarului in zona care le inmoaie picioarele, desi ele au fost mereu oi crescute pentru lana, diverse zvonuri, diverse rasturnari de situatie si un final prea putin previzibil. E presarata pe alocuri cu un umor negru si de situatie, se citeste usor si undeva te pune pe ganduri in ceea ce priveste relatia cu animalele. Merita incercata, asa ca, dupa un sfarsit de saptamana incarcat, e relaxarea perfecta.

Cateodata merg pe strada si privesc in gol, ma uit pe jos, in cate o vitrina fara sa vad ceva, la cate o cladire fara sa stiu de ce, ca si cum as visa, in plina zi dar in acelasi timp as merge. Tresar cand pune cineva mana pe mine, claxoneaza puternic o masina care trecea regulamentar sau vad ceva colorat sau pe cineva care sa-mi fure privirea. Adeseori ma uit direct in ochii celeilalte persoane si parca in acel moment stiu cam care-i raportul intre noi. De multe ori intalnesc persoane care par niste animale de prada, ar vrea sa te hipnotizeze, sa-ti sara la gat, dar in acelasi timp studiaza terenul si asteapta un moment optim…sau dupa caz, se lasa citite…alte ori, din contra, sunt niste persoana sperioase, ascunse, se uita timid si pleaca capul, apoi fug cat pot de repede intr-un loc mai sigur…alte ori intalnesc persoane care-mi plac pur si simplu, cu privirea celor de prada dar si cu un ceva linistitor, in spatele acelei priviri, ca si cum ar fi satule. Acestea doar observa totul, zambesc parca din priviri, mai au cate o viziune si cad in melancolie, mai isi revin….Priviri, zambete, fixari, masurari, ganduri, idei, vise…totul se misca, totul alearga intr-un fel pe langa tine si in acelasi timp tu esti in mijlocul evenimentelor si doar vezi cum trece timpul. Noaptea ies cu bicicleta, dau un tur zonei, imi fac trasee in minte pentru zilele urmatoare si memorez locuri de fotografiat. Ieri am ajutat o doamna sa-si puna lantul la bicicleta.  A vrut sa-mi dea 2 euro pentru ajutor….am masurat-o din priviri, m-a masurat si ea si am stiut ca e animal de prada iar ea a stiut ca eu stiu…prin urmare a zambit, m-a trecut prin filtru si nu mi-a gasit locul, motiv pentru care s-a intors din drum si m-a intrebat, zambind, cine dracu’ sunt…si pentru ca nu am avut un raspuns, i-am intins jumatate din hartia care invelise o prajitura, doar eram amandoi murdari pe maini de la lant.

La ceas tarziu…

Posted: July 23, 2010 in cutia cu cioburi

Vantul sufla mai puternic de cateva ore,  usa de la balcon e deschisa iar de cealalta parte, ploua marunt. Aerul are miros de iarba proaspat cosita iar undeva in minte parca cineva a instalat un cinematograf in aer liber. In mod normal, mai o zi in acest apartament, apoi un altul, mai colorat si mai central. Oarecum cu noroc am ajuns la el, intorcandu-ma din drum ca sa trimit un email, ochii mi-au cazut pe un anunt dintr-o revista. Fara comision agentiei, pentru ca nu exista agentie, de la niste oameni faini care lucreaza in Scotia dar care nu s-au incumetat sa-l paraseasca de tot, intorcandu-se macar o data pe an, pentru un putin in Berlin. Bagaje peste tot, pungi care mai de care mai colorate si incapatoare, salteaua pe jos, cateva carti, cateva reviste si doua camere prin care trebuie sa trec cu aspiratorul. Tei la geam n-o sa mai am, nici  balcon, doar paturi suspendate  si o valiza veche pe post de masuta, mult mai mult spatiu si un bar vis-a-vis care proiecteaza filme de serie B. Deschid usa mai tare, privesc in zare, spre nicaieri, cuprind aerul ca si cum te-as fi luat in brate si-n vis chiar te iau, oricat ai fi de departe…

Daydreaming

Posted: July 9, 2010 in 365, cutia cu cioburi

Intr-o lume perfecta as scrie toate trotoarele cu mesaje de intampinare, as ghida spre locuri necunoscute de turisti, as lasa indicii pentru indragostiti, as desena stele, apoi labirinturi in care sa te afunzi linistita pentru ca ai stii ca esti intr-un desen….intr-o lume perfecta, ai putea cobora acolo unde vrei, doar urmarind desenele, privirile ti s-ar intoarce in acelasi timp cu visele, gandurile nu ar mai tot zbura si si-ar gasi linistea, terasele ar avea verdeata si lumanari la ceas tarziu, vantul ar batea doar in forma aceea placuta si diminetile ar avea gust de tarta cu zmeura…intr-o lume perfecta, nu ar exista distante, limitele ar fi doar niste indicatoare pentru orbi, partea materiala ar ramane undeva in istorie si cred ca ar fi si mai multe zambete aparute din senin…intr-o lume perfecta as inchide ochii si m-as lasa inteles, as simti orice mica tresarire a ta, as dansa in fiecare zi pe strada, apoi m-as pierde in multime….intr-o lume perfecta tu ai suna la usa, acum…si eu ti-as deschide chiar daca nu sunt acasa