De pe margine

Posted: August 4, 2010 in berlin, cutia cu cioburi

Nu prea am liniste. E greu sa nu joci sau sa ajungi la o varsta in care sa te multumesti doar cu privitul sportului si doar rare ori sa reusesti sa-l si practici. Imi amintesc ca in generala si in liceu jucam aproape zilnic fotbal sau baschet. Mai ales in vacanta de vara. Programul era clar, trezit de dimineata, mancat ceva cu multe rosii si branza si mers la strand. Cascat ochii, intrat in apa, jucat tenis cu piciorul sau chiar fotbal descult, apoi salturi in apa, oglinda(sarea unul si ceilalti trebuiau sa-l imite, e clar ca se inversau rolurile, castiga cel care a fost cel mai aproape, ca executie) si dupa zacut la plaja, jucat o carte, eventual chiar citit una, dupa cateva ocheade cu fetele, ajungeam in curtea scolii unde se juca aproape la foc continuu. La inceput, cand inca eram mici, era mai greu sa prindem locuri, dar ne mai luau in cate o echipa, mai prindeam cate o jumatate de ora inainte si una dupa, ce plecau, mai jucam pe un teren improvizat…cert e ca jucam si pe masura ce am crescut, am jucat mai mereu. Ce linistit eram pe atunci, ce simplu parea totul, iesirile erau mai mereu impreuna, poate o tabara, poate o iesire cu cortul in muntii din apropiere, in rest eram mai mereu in oras si mai mereu in curtea scolii. Jucam, alergam, visam….acum privesc si visez si e ciudat. Simt ca nu trebuie decat sa intru in teren, nimic altceva, dar in ultimii ani de fiecare data cand o faceam, aveam senzatia ca nu m-am incalzit cum trebuie. Incalzire? Nici nu stiam ce e aia in liceu. Sau ma rog, eram mereu incalzit…acum pare cumva ciudat, chiar daca mi-ar face cineva un semn din teren, hai intra…ar trebui sa ma incalzesc putin, pentru ca altfel fac usor intinderi sau habar nu am ce, dar ma accidentez. Probabil dom’ profesor M. mi-ar explica ce si cum, acum ca nu-i mai sunt elev, as scapa si de castane🙂 dar undeva ma tenteaza tare de tot sa “reintru in circuit”, vorba aceea, mai ales pentru ca-mi dau seamna ca pot face fata jocului de fotbal din Berlin. Cu baschetul e alta poveste. White men can’t jump ? Poate si asta, comparativ cu ce vad aici, catiga negri care pur si simplu se joaca cu cosurile de sus, dar e clar ca mi-am pierdut si din viteza si de cand cu operatia la deget, manevrez mai greu mingea si mai cu teama incerc recuperari, pentru ca nu mai eu stiu cate degete ti le dai peste cap dupa cateva meciuri. Revenind la titlu, de cateva zile ma trezesc uitandu-ma in parcurile din apropiere la jocuri de fotbal si de baschet. Fotbalul se joaca in general de-a latul unui teren mare, pe jumatate de teren, 7 la 7, se alearga mai mult ca la noi in curte, iar suprafata e iarba din aia bine intretinuta. La baschet, nu exista terenuri foarte mari, joaca o forma de street ball si maxim 4 la 4. E putin altfel si in general majoritatea sunt negri sau uriasi spre 1,90. Ieri am vazut un asiatic pe la 1,68 si m-am minunat. Nu credeam ca face fata, dar era argint viu. Rar am vazut pe cineva atat de tehnic. Nimic din ce aveam noi in curtea scolii, nici macar cand ne venea cate un american cu tot felul de fente din zona…asiaticul asta era pur si simplu imposibil de tinut om la om. In plus avea si o super precizie la aruncari, daca era liber, inscria mai mereu. Nici o aruncare la cos nu a fost capacita, doar pase interceptate si il mai incomodau. In fine, e clar ca m-am gandit la Sasa, la Mendea, la Manu, astia mai tehnici de pe la noi, dar tipul avea cate putin din fiecare, agresivitatea si rezistenta lui Mendea, tehnica lui Sasa si precizia lui Manu. Nostalgic, e clar, e greu pe margine, e greu sa vrei sa intri si sa te mai gandesti, e greu sa vezi cateva solutii sau probleme in joc, sa vrei sa le exploatezi si in acelasi timp sa mai stai putin. Poate data viitoare. Luminile nocturnei s-au aprins, mi-am amintit ca in fiecare marti seara jucam cu gasca Carturestiului si era tare fain. Cateodata repetam duminica dimineata, la matineu, cu fostii colegi si cei din Carturesti, dar oricum frecventa se rarise deja si accidentarile au inceput sa apara. Tata a jucat pana pe la 59-60 in fiecare duminica, eu de la 35 am pus ghetele in cui, dar uite ca, la 36 imi vine sa ma intorc. Macar un putin, macar inca un an, macar o data pe saptamana, macar cat sa privesc si din teren, nu numai de pe margine, o perioada.

Noapte buna, calatorule, de maine incep alergarile usoare …

Comments
  1. grebla says:

    run Figo, run… 🙂

  2. Laurentiu says:

    nu mai joc cu numarul 7, am trecut la 9 si la torres (tricou liverpool)
    ce tare, grebla, lumea de la birou te-au dat disparut, au spus ca ai plecat si toti au fost curiosi unde…eu ma gandesc ca la mai bine, bafta si mai treci prin zona zicand una alta

  3. tipu says:

    ‘Professor M’…hmmm…Who the fuck think he is?

  4. diana says:

    de maine lasi fricile acasa in cui🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s