Ziua in care te joci iar…

Posted: August 29, 2010 in berlin, teatru

Ploua, am gluga trasa peste cap si inaintez cu precautie, pe bicicleta. Caut o strada, undeva central, ii stiu statia de metrou si ma gandesc ca nu poate fi departe…un elicopter coboara destul de jos, poate chiar deasupra raului, s-a intamplat ceva? Imi imaginezi scene in direct la televiziunea nationala, urmariri si mascati, drame, bani furati si persoane cu masti incercand sa fuga. In minte inca imi suna discursul moralizator al unui fotograf. Esti de partea legii sau de cealalta parte, oricum faci lucruri pe care cineva le condamna. Exemplul lui era firma Kick, care are o gramada de reduceri la echipament sportiv dar care-si exploateaza muncitorii copii din state subdezvoltate cu 14-15 ore de munca si un salariu de mizerie. Dar in fata legii ei sunt ok…cat timp, cei care fenteaza intr-un mod statul , sau care atenteaza la institutiile statului sunt cei condamnabili. Am cam iesit din subiect, ma intorc. Elicopterul era la joasa inaltime, a facut cateva cercuri in aer si a aruncat fluturasi bucurand trecatorii. Am prins si eu unul,era o  invitatie la “Ploaia de cuvinte”, festivalul de poezie al orasului. Mi-a placut ideea. Dar drumul meu era spre teatru. Asa ca am luat fluturasul si l-am pus la pastrare in rucsac si am intrat pe usile nou deschisului Studio 44. Mai exact la petrecerea de deschidere. Pentru posesorii de facebook, aici pagina lor.

Practic acest asa numit Studio e o sala mare in care se pun la cale diverse evenimente, experimente care au mai mult sau mai putin de a face cu teatrul, dansul si muzica sau poate chiar cu toate intr-o proportie dictata de cea care e “omul din umbra” a acestor evenimente, Constanza Macras.

Ieri, o parte din actorii pieselor jucate de-a lungul vremii au urcat pe scena si au cantat si dansat, incepand calm, cu cate o piesa lenta si cu costume cuminti pana ce incet incet s-au declansat, au adunat de nu stiu unde forta si au pornit o petrecere in toata regula in care publicul a fost integrat dupa primele piese. La un moment dat au fost adusi multi saci cu jucarii de plus in mijlocul multimii si am fost indemnati sa ne alegem cate un animal(eu am nimerit un urs) si apoi sa ne lovim incet, prieteneste cu vecinii de langa sau din jur. E clar ca tot actorii au dat tonul facand slalom printre oameni si impartind lovituri in joaca, apoi am pierdut putin firul, ca si cum as fi inchis ochii pana in momentul in care m-am trezit cu o rata in fata si cu un cal in cap ! Cand mi-am revenit si am privit am vazut o mare de “copii” jucandu-se cu animale de plus, ne loveam, ne aruncam cu animale, param, mai luam cate unul in fata sau in spate, nu prea mai conta, era ca o bataie generala cu perne dar in loc de perne erau animale de plus. Unele mai mari, unele clar, mai mici…oricum de-a lungul a mai bine de o ora mi-au trecut prin mana cel putin 50 de animale de plus. Calul l-am pastrat cel mai mult. Nu stiu, era fain, mai lung si foarte pufos. In plus lumea zambea la fiecare lovitura cu acel cal. Muzica a fost peste noi, cumva a dictat ritmul si in final actorii au fost oameni normali si oamenii veniti sa-i aplaude au ajuns la randu-le actori. Intrarea a fost gratuita, doar bauturile s-au platit dar parca si pretul era foarte bun asa ca s-a cam baut. Dupa ce lupta a intrat intr-un con de umbra, m-am decis sa aranjez animalele ajunse pe scena ca si cum toate ne-ar privi, e clar ca oamenii au prins din start ideea si m-au ajutat astfel  incat decorul sa arate mult mai bine. Marmota era undeva sus si parca dicta totul. Grupuri, grupulete, am strans aproape toate animalele din sala(mai putin pe cele care au ramas fara cap, deh, ca la razboi) si aproape ca asteptam sa inceapa un teatru de papusi. Decorul s-a pastrat, taurul a primit sticle de bere, cainele nervos musca un laptop, iepurii cadeau in pacat(aranjamentul lui Wolf), maimutele erau catarate pe cabluri, broasca la bar, un caine cu privire inteligenta s-a urcat pe cal si a adormit, ursii au facut cerc si au bagat un pogo, girafele si zebrele au primit tigari si pana la urma cineva a repornit bataia si luptele de guerrilla au durat pana spre dimineata. Asa a fost petrecerea si promovarea urmatoarelor piese ale Constanzei. Inca 4-5 reprezentatii din Megalopolis si apoi ceva nou. Ne vedem in sali, nu-i asa, calatorule ?

Comments
  1. tipu says:

    Is this art?

  2. Laurentiu says:

    could be. children art🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s