In miscare…

Posted: September 3, 2010 in 365, berlin, cutia cu cioburi

Calcule la ceas tarziu, priviri in gol, in geam, in lumea de vis a vis, in cele imprastiate prin camera, multe insemne, multe cuvinte fara o logica, multe ganduri, multe idei, prea putina miscare, am impresia ca lumea se strange cumva, ca si cum doi pereti imensi si aproape invizibili incep sa apese din lateral si de ce n-ar fi chiar patru, ca sa poata apasa si de sus si de jos…intr-o alta viata imi doresc sa fiu dansator, sa pot trece mult mai usor in pasi de dans, prin toate…o mana imi ingheata, nici soare nu mai e, ambalaje de la diverse, asteapta sa fie stranse, mai cateva reviste expirate, multe pliante, un semn de carte in forma de peste, cateva lucruri care-mi trebuiesc in viitor, un trepied stricat pentru aparatul foto, un mar mancat pe jumatate, o sticla de apa fara dop, niste plante care cer mereu apa, chiar beau o gura, imi pare ca se misca scara, patul cumva in sens invers, 451 filmgalerie, geamul deschis, cuvinte si pesti atarnati, cateva cifre, as sta pe iarba, as dormi cateva ore in natura si intr-un fel as vrea sa ma trezesc la mare si ziua urmatoare la munte si as vrea sa nu fac nimic in urmatoarele doua zile, prea se strange totul si atunci chiar trebuie sa incep sa pun propte si sa sap niste santuri de evacuare in caz de ….suna un telefon, rad, cateodata totul e atat de simplu, muzica incepe sa cante, din mijlocul multimii, o voce, calda, prietenoasa, apar primele miscari, incet incet toata lumea faca acelasi lucru, ca un tot unitar, ca si cum la o ora fixa toti cei prezenti si-ar fi aprins o tigara, doar ca nu exista fum si nimeni nu trage in piept, doar o mana in dreptul gurii si o miscare de ochi, apoi capul se lasa putin, intr-o parte si corpul asculta deciziile …visez la Japonia, la Islanda, la munte, la schiuri in picioare, la un fum, undeva pe un acoperis deasupra Berlinului, la inca un fum, undeva in iarba, la aruncatul tigarii, la un pod, la stand undeva si privind in gol de pe acel pod iar golul sa-ti intoarca privirea. Cateodata mi-e dor de tine si in acest dor incep sa muzgalesc pereti cu desene colorate si cuvinte fara sens…iar cand lucrurile se misca intr-un alt sens si cu o viteza pe care nu pot s-o cuprind, as stinge lumina, in plina zi si m-as acoperi cu geaca, ca un indian si as comuta in alb-negru.

Comments
  1. grebla says:

    e clar… vine toamna…

  2. Laurentiu says:

    faine. m-am uitat ieri la majoritatea🙂 si e clar si cu toamna, vine, e mai frig, adorm cu geamul deschis, ma doare capul

  3. adriana says:

    Te urmaresc de ceva timp. Zau ca imi face tare bine inscrisul tau!
    Ciao!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s