Despre becuri, numai de bine

Posted: October 16, 2010 in berlin, povesti de cateva minute

Intr-o lume normala, becurile nu au viata proprie. Zilele trecute am ramas fara lumina pe hol. Brusc. Mai intai un bec din trei. Am zis lejer, o sa ma duc sa cumpar unul sa-l inlocuiesc. Dar in aceeasi zi, m-a lasat al doilea si cumva dupa un scurt circuit si o schimbare de siguranta si al treilea. Lustra e cu globuri, cel putin 5 min mi-a luat sa ma prind cum scot globurile. Mai mult chiar, dar in fine. Pana la urma, lucrand la inaltime, a mers. Am ajuns la bec, am vazut despre ce bec e vorba si l-am pus bine.

Ziua urmatoare asta aveam sa fac la prima ora. Sa cumpar 3 becuri. Dar becul pus bine nu era de gasit si desi aveam posibilitatea sa desfac alte globuri, m-am incapatanat sa-l gasesc spunandu-mi ca nu poate fi prea departe. In doua camere, hai si o baie. Sub influenta cartilor lui Murakami, stiam ca fantasticul poate fi undeva pe aproape, dar in 54 de min nu am reusit sa dau de el, chiar dupa ce am scotocit de 3-4 ori in rucsac, in buzunarele gecilor, pe masa(am facut si curat), in pantaloni,  pe rafturi, in bucatarie, pana si in frigider m-am uitat(gandind ca oamenii la o anumita varsta scot mancarea si pun ceva in loc). In fond il pusesem bine, nu putea fi departe. Apoi am renuntat la fel de brusc, pentru ca mi se parea penibil sa caut un bec. Am intins mana dupa un pachetel de servetele, dintr-un pachet mai mare de 10 si am gasit becul ! In fond, se ascunsese/camuflase perfect in acel celofan. Cum e si el transparent, era una cu pachetul.

Nu spun cat mi-a luat sa pun inapoi cele 3 globuri peste becurile noi cumparate. Spun doar ca becul cu pricina l-am uitat in magazin, printre produse cosmetice, eram prea incarcat si pentru ca aveam nevoie de o mana libera sa iau ceva de pe ultimul raft, l-am pus putin de o parte. O doamna cu un cos voluminos m-a dat putin la o parte si asta a fost. In fond, cred ca oricum avea o viata ascunsa, probabil era un bec spion, asa ca, in sfarsit a iesit in lume.

Comments
  1. dora says:

    probabil este unul din acele gesturi fara ecou, probabil singuratatea m-a inghetat, cuvintele sint fara expresie, cum e chipul meu, ma simt …inerta; as vrea sa iti vorbesc; stiu, e ciudat.

    si totusi, am facut-o: ti-am scris.

  2. grebla says:

    becule… stai aprins, becule… noi te iubim 🙂

    (de la Timpuri Noi citire)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s