Ca de toamna…

Posted: October 21, 2010 in 365, berlin, ce mai vad, povesti de cateva minute

Soarele inca mai apare din cand in cand, de dupa nori, cateodata pare chiar cald, dar dupa ce te plimbi prin locurile prin care te plimbi mereu, iti dai seama ca ai nevoie de manusi, fular si ceva de pus in cap. Sau ma rog, poti tine mainile in buzunar, guler mai lung si geaca mai groasa, eventual gluga.

Invariabil ploua, odata cu perdeaua de noapte, vin si stropii, te prind fie pe bicicleta, fie undeva pe trotuar in plin trafic si cu ochii in vitrine. Metrourile parca sunt mai pline, roseata din obraji se duce in gardul de vita de vie salbatica sau iedera, aburii ies cand sufli, iar zambetul se pierde undeva cand sufla vantul. Ies dintr-un loc cu multe televizoare, cu turisti si muzica proasta, m-as urca in S-Bahn si as tot merge, ca si cum povestile ar fi una cu drumul, iar peisajul de la geam se schimba oricum, n-as vrea sa cobor la statia normala, ci intr-un loc in care ploaia a stat, dar inca-i totul ud,  n-as vrea sa merg acasa sa dorm, ci doar sa stau undeva sa privesc spectacolul strazii la ora de varf, n-as vrea sa ma gandesc la tine, desi doar la tine as vrea sa ma gandesc. Intr-o lume intortocheata, as vrea sa stau pe margine, in una normala as vrea sa gasesc mijloace cu care s-o intorc pe dos iar in una intoarsa deja, ma apuc sa inventez o alta.

Noapte buna, calatorule, mi-e dor de alb, de zapada si munte, dar deocamdata ma prind  in jocul culorilor de la sfarsit de toamna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s