Ziua asiaticilor

Posted: October 22, 2010 in berlin, ce mai vad

Cum ies din bloc la primul colt am un restaurant vietnamez. Peste drum un fel de restaurant in care poti manca cat poti de 8,30 euro. Tot asiatic. Am mers de cateva ori la ambele, prin urmare ma salut cu cei care lucreaza acolo. Azi, cand am iesit, am apucat sa ma salut cu persoane de la ambele restaurante. In plus exista si un al treilea, pe aceeasi strada, dar putin mai sus. Fac sushi bun si merg si acolo. Din cap, inca un salut. Eram pe bicicleta, in viteza, cotesc si aproape ma ciocnesc de o asiatica cu gluga trasa bine peste ochi, cat sa nu vada aproape nimic in stanga sau in dreapta. Merg relaxat mai departe, parchez sub un pod si urc la S Bahn. Pe peron un grup de asiatici se chinuiau cu automatul de bilete. Sunt amabil. Ajut. Indrum. Drept pentru care urc in vagon cu cel putin 12 persoane. Rad continuu si sunt amabili. Eu il scot pe Murakami din geanta si citesc. Imi fac semne de aprobare. Murakami e cineva. Ne-am despartit cu zambete si goodbye spus pe mai multe voci. Cobor la Zoo, schimb la metrou, ca un facut, alt grup. Cu harti, discutii multe si gesticulari de directii. Pana la urma urca cu mine in vagon. Apoi fac ce fac si se prind ca au gresit cumva. Asa ca se dau jos la prima. Ajung si eu la destinatie, urc intr-o cladire de 5 etaje cu liftul. In lift doua asiatice pregatite de sala. Sau ma rog, imbracate sport. Imi iau informatiile, cobor, trec pe langa un salon de masaj thailandez si ajung in locul unde vroiam sa mananc. Sunt servit, normal de o asiatica. Ajunge si un prieten cu o mica intarziere. E agitat asa ca isi comanda rapid un pahar de vin. Bea rapid, una, doua, poate trei guri…apoi face o miscare gresita si sparge paharul lovindu-se din greseala de un batranel simpatic de langa. Asiatic clar. Pare SF sau macar ca as fi undeva in Asia, dar la intoarcere pe   S Bahn am prins un alt grup si mai mare de asiatici. Astia din urma imi pareau chinezi clar, daca nu ceva vietnamezi, ca imi imaginam deja cateva salturi din alea de 10 metri si o cafteala ca-n filmele copilariei mele. Pana acasa nu am mai prins nici un asiatic. Probabil ca ei sunt focusati pe zi, noaptea devini invizibili, ca doar de aia sunt ninja, samurai, luptatori cu sabie, bici fermecat(cu coada), cei care stiu lovitura fulgeratoare sau luptatori din valea misterioasa. Hai si sora 13.

Comments
  1. ochiivadtot says:

    and ? any waitress lately?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s