Intre iluzie si real

Posted: December 6, 2010 in 365, berlin

Intr-un teatru vazut  in ultima luna, cineva se intreba daca suntem reali sau doar niste efecte speciale? E clar ca iti vine sa raspunzi, dupa ce te pipai initial, ca nu e vis…ca esti acolo…ca totul e real…dar cumva ceea ce traiesti de tradeaza, pentru ca in loc sa-ti traiesti propria viata, o traiesti pe a altora. Lucrezi pentru cineva, incerci sa faci lucruri bune in acceptiunea comunitatii, incerci sa-ti faci parintii mandri de tine, incerci sa te compari cu cei cu care se mandresc orasele si sa faci ce fac ei dar toate astea te indeparteaza de tine. In fond, pretul platit ca sa ramai la tine e singuratatea. Nici cum nu e bine. Cateodata pana si un titlu iti mananca timp enorm…si iti vine greu si nu-l poti potrivi imediat imaginilor care urmeaza. O simpla privire la geam, fulgi din nou, alb pe jos si sufla vantul. E o iarna inceputa vijelios cu multe grade in minus. Dar alba, asa ca pare iarna. Cumva in reluare insa de asta vorbesc de iluzie,  poate-i doar starea, aburii jagetee-ului, ceaiul cu mai mult rom decat apa, povestile invelite in ambalaje de ciocolata, baruri la ceas tarziu, fete cunoscute, necunoscute, fum de tigara si senzatii din acelea ca tocmai ti se duce alcoolul in picioare si ar vrea sa danseze. Pe un perete e o imagine in miscare, picioarele sunt oarecum in alt ritm, o usa de cinema se deschide, sunt scaune rosii, un ecran pe care nu ruleaza nimic, o sala pustie, ca in visele mele, doar ca tu nu erai pe acolo. Imi place iarna, oricat de frig ar fi se gasesc mici locuri in care sa te incalzesti, hainele sunt groase si orice atingere se simte mai greu, de aceea in trafic nici nu prea bagi de seama cand te lovesti de cineva…e clar ca nu asta-i motivul, cel mai probabil imi place pentru ca ma duce cu gandul la sarbatori, la munte, la marele alb pe care te lasi intr-un fel alunecand si stii ca undeva acolo, in respectivele miscari, esti doar tu cu tine. Punctul negru pe alb, in miscare…imi place aerul, rece si curat, imi plac norii ce se alearga dintr-o parte in alta si faptul ca tu scoti aburi si senzatia de miraj e mereu pe langa. Imi plac si noptile de povesti la foc, imi plac fetele inrosite, cand se intra in cabana, imi plac acele de zapada din fular, caciuli sau din par si linistea care se asterne cand paharele de vin fiert se duc la gura. Cateodata nu alegi pe cine placi sau de cine esti placut, cateodata nu alegi ce faci sau ce ai vrea sa faci si nici macar visele nu le poti controla dar parca odata cu iarna sunt tot mai multe. Lumea actuala isi pune mult prea multe masti si uita de micile lucruri care conteaza, siguranta si confort, inainte de viata. Reversul medaliei e ca  viata inseamna uneori si singuratate.

Calatorule, lasa urme in zapada, ca ies si eu si o sa facem mult mai multe ca sa fie poteci cand o fi sa iasa si alti calatori….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s