Ce mi-a placut in 2010

Posted: January 7, 2011 in berlin, ce mai vad, filme, teatru, topuri

Probabil ca n-o sa-mi amintesc de toate si nici n-o sa am pretentia ca ar fi un fel de retrospectiva culturala, pentru ca in fond, nu e asa ceva. E doar o parere. Prin urmare, daca ar fi sa incep cu filmele, m-as opri asupra urmatoarelor titluri :

1. Inception, pentru idee, muzica obsedanta, filmare, actiune si pentru ca l-am asteptat mult

2. Soul Kitchen, pentru ca e cald, vorbeste de lucruri simple si lasa impresia ca visele pot fi reale si pentru minunata scena de pe acoperis.

3. Where the wild things are, pentru ca in fiecare din noi mai exista o parte din copilul care am fost

4. Submarino, pentru ca are o doza de poetica chiar daca vorbeste despre lucruri grave si pentru naturaletea actorilor

5. The hurt locker, pentru ca e adrenalina in stare pura impachetata in forma unui film

6. Mother, pentru imaginile constrastante, poetice dar si parca de pe alta lume si pentru raspunsul la intrebarea cat de departe poate sa mearga o mama pentru a demonstra nevinovatia fiului

7. Lebanon, pentru ca e o pagina de istorie ce pune pe ganduri, pentru ca e real si pentru excelenta idee de a tine aproape tot filmul intr-un tanc

8. El secreto de sus ojos, pentru ca e un film care s-ar putea intampla oriunde, pentru ca e emotionant si pentru ca te acapareaza incet incet ca o poveste

9. Enter the void,  pentru ca e un spectacol vizual ce se pierde intr-un trip halucinant pe toata durata filmului

10. Outrage si I saw the devil, pentru ca in primul ni se ofera o imagine atipica a mafiotului atat in zilele de glorie cat si in plina decadere si pentru ca e vorba de Kitano iar in al doilea, pentru cel mai frumos inceput de film vazut in anul asta si pentru nebunia povestii.

Am scris va urma, dar ca sa inchei filmele anului, probabil ca n-ar fi complet totul cu inca 3 filme cumva bonus sau in afara topului, dar care inseamna mult.

Mai intai, probabil cel mai frumos film de anul asta a fost : Mr Nobody, cel mai ciudat si socant a fost Kynodontas si cel mai plin de actiune, cu spargeri de banci si gansteri ce nu sunt ceea ce par, dar totusi sunt de cealalta parte a legii, a fost             The Town.

Mutam, trecem la teatre, aici e mai greu pentru ca nu gasesc asa usor linkuri dar si pentru ca sunt mai putine la numar si e greu sa gasesc unele de referinta cand as vorbi cumva de toate. Asa, cat de cat…

1. Protect me mi-a mers la suflet pentru ca se danseaza si am avut impresia ca e povestea mea.

2. Megalopolis a fost ca un soc cultural, un teatru dans, modern, despre societatea moderna in care lucrurile iau parca o alta forma in pasi de dans

3. Diebe, e spectacolul care m-a solicitat mult, sarind de la absurd la pura realitate in cele 30 si ceva de povestiri. Un spectacol total.

4. Garage D’ Or si Ristorante Immortale au demonstrat ca folosind niste masti  si fara sa foloseasca cuvintele, se poate face teatru la fel de bun, fascinant chiar in unele momente, cat de usor poti sa induci anumite stari doar prin gesturi

5. Domnisoara Julie , intr-o adaptare moderna, cu un decor al vremurilor trecute, recreat pana in cele mai mici detalii si filmari din toate unghiurile accentul cazand pe gesturi si parte poetica mai mult decat pe actiune.

Parte din FNT l-as nominaliza tot aici, desi cealalta parte ar intra la capitolul dezamagiri. Din ce am vazut mi-a placut mult  Hey Girl a lui Romeo Castellucci, chiar daca a avut si pasaje greu de inteles,mai ales pentru inceputul acela parca din alta lume si mi s-a parut simpatic Hotii, in regia lui Cristi Juncu. Mai zic de Piata Roosevelt, vazut la o saptamana dupa , mi-a placut mult.

Cam asta despre teatre. Sarim la carti. Nu-s multe nici aici, poate anul in care au fost cele mai putine, poate pentru ca marea parte au fost in germana si desi sunt de ceva timp aici, e clar ca nu pot sa citesc la acelasi nivel cu o carte in limba romana. Putine dar reusite, as zice.

1. 1Q84– de Haruki Murakami deschide balul. M-a fascinat, as vrea sa vorbesc foarte putin despre ea aici pentru ca merita un post special, spun doar ca nu-ti prea vine sa lasi cartea din mana, ca se citeste usor si e in binecunoscutul stil Murakami, in care lumea reala si partea aia inexplicabila si misterioasa se intalnesc la tot coltul.

2. Stadt der Diebe (Orasul hotilor)- de David Benioff, o carte despre prietenie plasata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in timpul asediului asupra orasului Leningrad.

3. Glennkill( Turma vede urma)- de Leonie Swann, o carte politista in care personajele principale sunt niste oi.

4. Der weisse Tiger (Tigrul alb)- de Aravind Adiga, m-a adus putin in perioada aceea in care lucram cu indieni si cred ca fostii mei colegi, care inca lucreaza cu ei, ar trebui s-o aiba pe noptiera. Se face putin mai multa lumina🙂 Imi pare una din cele mai bune radiografii facute Indiei, iar daca vrei vreodata sa-i intelegi si pe cei care locuiesc acolo, ar trebui sa citesti cartea.

5. Ubik– de Philip K. Dick, o carte SF complet sarita de pe fix care pune pe ganduri ca o teorie a conspiratiei dar si amuza

6. Die Straße (Drumul)- Cormac Mc Carthy, o carte despre formarea personalitatii unui tanar, intr-un viitor post apocaliptic

7. Mängelexemplar(Exemplat defect)- de Sarah Kuttner, o carte in care vezi ca  de la agonie la extaz si invers e un drum scurt mai ales cand personajele implicate sunt putin defecte. La cap.🙂

Iar daca ar fi sa zic si ceva de muzici, mi-au placut mult Depeche Mode in Tour of the Universe, mi-au placut Massive Attack poate la fel de mult in concertul in care si-au promovat noul album Heligoland, mi-a placut ca dupa concert inca au mai pus muzica si au indemnat oamenii sa danseze si pe piese care nu erau ale lor, dar probabil pe una din listele cu muzica buna, pentru ei. Mi-au placut foarte mult Super 700 intr-un concert unplugged tinut undeva pe malul Spree-ului, cu veioze pe post de decor si atmosfera din aia super poetica. Apropos insa de poetica, Jonsi cred ca e marele castigator al anului. Concertul lui din cadrul Sonarului a fost uluitor. O lume magica creata de mintea unui om, o lume a povestilor si a sunetelor ciudate, a senzatiilor care te cuprind, a pielii de gaina instant cand privirea iti fixa scena si reuseai sa patrunzi in acel univers. Ar mai fi Fever Ray, cumva tot de pe o alta planeta. Aceleasi veioze de mai sus, dar inca niste lasere si masti…fum si recreere a tinuturilor din nord, senzatia de pustiu, ceata si veioze la colt de strada.

Mi-a placut Berlinul primavara, vara, toamna, iarna, al 5-lea anotimp, al 6-lea,al … , mi-a placut sa fiu singur cateva zile in Barcelona si sa merg la plaja de dimineata, campionatul mondial de fotbal din care am incercat sa vad cat mai multe meciuri, drumurile lungi cu trenul si muntele din martie. Iar peste toate astea, mi-au placut ochii ei…

Comments
  1. diana says:

    astept continuarea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s