Berlinale 4

Posted: February 14, 2011 in berlin, ce mai vad, filme

Un fel de action day, aceasta zi. A inceput sa ninga si sa fie tot mai frig. E bine, in salile de cinema. De la etajul superior al unui Multiplex, senzatia e aceeasi cu cea pe care o descria Amelie Nothomb in una din cartile ei, de plutire doar privind pe geam. In fond eram intr-o noua coada, de data asta la intrarea in cinema, iar coada de data asta se intindea pe doua nivele. Ordonat. Nu pot sa zic…si am prins chiar si loc destul de bun. Asta fara sa mentionez ca se intinde putin si te lasa sa stai pe spate, oriunde ai fi in sala🙂 Trupa de elita 2 a fost inceputul. O poveste oarecum in acelasi ritm cu primul, castigator la Berlinale acum 3 ani. M-a surprins placut povestea destul de credibila a partii a doua, am intrat in ea si pana la urma il consider unul dintre varfurile acestui festival, cel putin pana acum. Muzica perfect aleasa, imaginea ca si in trecut, pare imagine de documentar, iar actorii credibili. N-am schimbat sala, am ramas pentru inca un film interesant aici. De data asta The devil’s double, un film despre sosiile dictatorilor si in particular aici, despre sosia lui Uday Sadam Hussein si pana la urma si despre acesta. Cred ca noi romanii l-am avut pe Nicu Ceausescu undeva aproape de acest Uday. Nu prea stiu eu decat din povesti ce a facut cel poreclit “Printisorul” dar daca macar jumatate din cate am auzit sau citit, ar fi adevarate, tot ar fi un fel de liga romaneasca de fotbal pe langa Champions League, daca ar fi sa-l comparam cu Uday. Oricum, de ce n-ar sta in picioare un film despre Nicu Ceausescu, daca pe Uday si a lui sosie l-au aplaudat minute in sir aici in festival. In fond, filmul de fata e facut dupa autobiografia sosiei lui Uday, Latif Yahia, care pe langa niste inflorituri care probabil vin de la regizor, lasa senzatia unei povesti interesante. Pot spune clar ca nu m-am plictisit nici macar un minut in aceste doua filme. Pe seara am alergat la The Guard. In sala aproape intreaga distributie, pe langa regizor. Cateva cuvinte de deschidere, ale regizorului care ne-au avertizat ca filmul ce avea sa urmeze, e o comedie foarte neagra la care spera sa putem rade chiar si atunci cand e trist, mai mult decat orice. Am ras chiar mult inca de la inceput. Am ajuns in Irlanda, cu povestea, unde un politist al unui oras pierdut undeva inspre coasta, primeste ajutorul FBI-ului pentru niste crime ce par facute de un criminal in serie. Dialogul si accentul sunt pe primele locuri in acest film, povestea vine apoi, dar situatiile si gaselnitele scenaristului sau ale regizorului dau savoare filmului. Excelenti chilotii politistului din fiecare dimineata, excelente trimiterile spre anumite filme, excelent si copilul pe bicicleta si tragand un caine care apare de fiecare data cand situatia devine mai dramatica. Nu spun mai mult, spun doar ca recomand cu caldura toate cele trei filme si sper sa se regaseasca toate in grila Tiffului de anul asta.

Despre petrecerea romaneasca, numai de bine. S-a cam baut si e clar, la un moment dat s-a mai rupt si filmul unora.

Buna dimineata, calatorule, eu ma duc in coada si apoi la alte filme.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s