Berlinale 5+6

Posted: February 16, 2011 in berlin, ce mai vad, filme

Am ratat o zi, nu stiu cum, o pun pe seama oboselii cum ar fi facut-o si marele Hagi, ma rog, mare in Romania si int-ro perioada…”daca baietii e bine si nea puiu vre…” vorbim si despre doua zile in una singura.

Almanya s-ar vrea o comedie construita pe scheletul “chemarii” turcilor in Germania, personalizata in cazul de fata prin istoria unei familii din Anatolya. In fond filmul incepe a la Amelie, face misto de nemti in propria tara, da un exemplu de familie model made in Turcia si incheie plin de pilde…in realitate comedia din primele minute se indreapta incet incet spre o drama. Nu mi-a placut filmul, dar lumea in sala a fost in delir.

Life in a day e memorabil. Reusind sa imbine imagini din peste 192 de tari, filmul de propune o calatorie intr-o zi de 24 iulie 2010 prin toate aceste locatii. Salturi mari, dintr-un continent in altul, de la o populatie la alta, de la un gen de muzica la altul…plin insa de imagini care te cuceresc inca de la prima vedere.

Heaven’s story e extrem de lung si mult e lungit fara sens, are mai multe povesti pe care le urmareste iar finalul pune capac la toate ca e la randu-i poveste. 278 de minute, orice comparatie cu Love exposure e deplasata, poate doar ca durata…un fel de telenovela indiana mai degraba, in care desi pare ca toata lumea are intelegere pentru celalalt, vor sa se ia de gat…adaugand ca e japoneza, aceasta telenovela, te cam pierzi in simboluri si lucruri aduse fara noima.

Doua vorbe si despre Coriolanus. Teatru in film sau film in teatru, asta-i intrebarea. Oricum nu convinge, mai degraba slab decat orice altceva. Doua ore de plictiseala maxima alaturi de Ralph Fiennes care pe mine nu ma conving ca ar fi si un mare regizor. Cred ca ar fi trebuit sa ramana doar actor. Un Shakespeare modern se poate, clar, dar al domnului Fiennes nu convinge.

V Subbotu e un film rusesc despre puterea de a merge mai departe atunci cand se intampla o catastrofa. De data asta Cernobil, povestea incepand in noaptea in care a sarit in aer reactorul nuclear. O atmosfera ca in Romania anilor ’80, nu foarte mare lucru in magazine dar oamenii sunt veseli, au o munca sigura si se distreaza mereu la sfarsitul zilei. Poate ca e un film si despre prietenie, un alt fel de prietenie in Rusia de pe atunci…dar pana la urma cand oamenii incep sa cante si sa se veseleasca, regasesti multe similitudini si pe moment te bucuri de imagini. Un amanunt simpatic, pantofii primiti ca super marfa de import, erau din Romania 🙂 Prin urmare, chiar daca nu prea avem filme la Berlinale, se vorbeste intr-un fel, despre noi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s